Risqué

Epilog

Când nu știi pe cine să asculți , ascultăți inima...

 
    Îmi așez în bagaj ultimul articol vestimentar pe care l-am împachetat.
Am grijă să nu-mi lipsească niciun lucru important , încărcătorul și pasta de dinți fiind primele pe care le-am luat.

   Nu am mai primit mesaje sau apeluri de la Aaron , în ultima săptămână. Presupun că am terminat relația. Nu l-am mai văzut din ziua în care s-a îmbătat. Cel puțin , știu că a ajuns acasă în siguranță.

  Josie încearcă să fie puternică , dar îi văd tristețea pe care o ascunde de mine. Profită de orice ocazie să mă ia în brațe și am ajuns deja să mă simt ca ultimul om.

— Vei fi bine ? O întreb în timp ce închid fermoarul.

— Sper. Îmi va fi dor de tine. De ce nu mă lasi să te conduc la aeroport ?

— Pentru că nu-mi plac despărțirile.

  Am rugat-o să nu facem o tragedie din plecarea mea. În cele din urmă , o să vin în vacanțe și o voi suna în fiecare zi. În lunile în care am fost în comă , mi-a demonstrat că este capabilă să se descurce pe cont propriu.

   Mă ajută să cobor cu geamantanul și înainte de a urca în taxi , privesc spre apartamentul 13. Nicio mișcare , nicio lumină , nicio speranță...

***

  Mai am câteva minute înainte de a mă urca în avion. Stau pe scaun și ochii îmi sunt acaparați de cuplul din fața mea , care sunt ca doi porumbei. Sunt exact genul acela de cuplu dulce , ținându-se în permanență în brațe.

  Nici nu realizez când o lacrimă îmi curge pe obraz. Apoi de la una , se ajunge la zeci de mii de lacrimi ce-mi scaldă irișii.

— Avionul spre USA se pregătește de decolare. Vă rugăm să vă ocupați locurile.

  Vocea fetei de la anunțuri , îmi face pielea de găina. Fiorii și dorul îmi dau un impuls pentru următorul gest.
Trag bagajul spre ieșirea din aeroport și caut o mașină disponibilă care m-ar putea duce la Aaron.

  Și atunci îl văd...
Stă nemișcat , iar pentru câteva momente nu facem decât să ne studiem. Se pare că eu alergam spre el, și invers.

  Îi sar în brațe și îmi încolăcesc picioarele în jurul trupului său. Ne sărutăm ca și cum ar fi prima dată.
  Mă lasă jos și îmi șterge fața , sărutându-mă tandru pe frunte.

— N-ai plecat.

— Iar tu ai venit.

  Sunt atât de fericită că l-am ales pe el. E atât de prețios pentru mine și nu am de gând să-l mai las să scape.

— Mi s-a împlinit. Spune fericit.

— Huh ?

— Pactul...Mai ții minte ? Am spus că ne vom spune cu voce tare dorința , dacă se împlinește.

— Ai dreptate. Ei bine , și a mea a devenit realitate.

— O spunem la 3 în același timp , da ?

1

.....

2

.....

3

.....

— Mi-am dorit să fiu cu tine.

Sfârșit

* Am terminat și această carte. Chiar am muncit să iasă bine și sper din tot sufletul că v-a plăcut.
Vă mulțumesc pentru tot.
Ne mai vedem , riscanții mei ❤️Xoxo*