Iubind Întunericul |Finalizată|

Capitolul 21-Lucifer

   
,,Îngerul meu"

_____

           

      O aud plângând în hohote de după ușă și simt că vreau să intru prin zid. Vreau doar să o salvez. Să o știu bine. Să o știu lângă mine.

     După ce a plecat de la acel restaurant, am vrut să văd ce are de gând și am urmărit-o. Acum mă bucur că am făcut-o.

      A plecat prima dată la ea acasă și am așteptat-o vreo douăzeci de minute, după care a plecat la spital; cel mai probabil la Anastasia. Am vrut să plec chiar atunci, dar ceva parcă îmi tot spunea să mai aștept măcar cinci minute.

      Mi-am ascultat acea intuiție și după ce a ieșit din spital, a plecat în sensul opus casei sale. Am urmărit-o și aveam deja bănuiala că va veni aici.

       L-am sunat pe unchiul meu și i-am spus să îl aducă pe amicul lui și pe alți câțiva polițiști. Din câte mi-a povestit unchiul Bennet, Hazier, este ofițer de poliție și l-a ajutat enorm de mult în trecut. Am avut noroc.

      Puteam jura că va face o prostie, iar asta a și făcut. Se purta ciudat de dinainte, iar acest lucru doar m-a îndemnat să o urmăresc.

     ㅡ Intrați forțat! strigă amicul unchiului meu la cei șase polițiști și mă face să îmi las gândurile la o parte.

      Ei execută ordinul și se trântesc deodată în ușă; aceasta deschizându-se imediat.

      ㅡ Mâinile sus! strigă toți polițiștii, în timp ce eu încerc să îmi fac loc printre aceștia.

      Intru și apoi o văd. Stă cu ochii închiși și plânge incontrolabil. Cred că nici nu are habar că suntem aici.

       Îl văd apoi și pe el lângă aceasta, având o foarfecă ridicol de mare, aproape de mâna firavă a lui Angel.

      ㅡ Lasă foarfeca jos! strigă ofițerul de poliție cu putere, îndreptându-și arma spre Giuseppe.    
           
      El strânge din dinți cu forță; vizibil nervos. Lasă apoi foarfeca încet pe undeva pe jos și la îndemnul lui Hazier, îi dă cu piciorul cât să ajungă de partea cealaltă.

      Angel nu iese nici măcar acum din acea stare, iar lucrul ăsta mă neliniștește teribil.

     Câinii lui Francisco au la căpătâi câte un pistol, în cazul în care vor să facă vreo mișcare greșită.

      ㅡ Ai reînviat așa repede Bennet? îl întreabă Giuseppe pe unchiul meu, iar el se vede nevoit să facă un pas în față.

      ㅡ Am reînviat cât să te bag pe tine în groapă, îi răspunde unchiul la rândul lui, iar Giuseppe parcă scoate fum pe nas din cauza nervilor.

     Ofițerul de poliție se apropie încet de Giuseppe, ca mai apoi să fie doar la câțiva centimetri depărtare de acesta.

      ㅡ Francisco Giuseppe, ești arestat pentru trafic de arme, droguri, cămătărie, tentative de omucidere, tortură și alte multe mizerii pe care le voi scrie în dosarul tău, îi spune acesta. Tot ce vei spune păstrează pentru mai târziu, continuă el parcă cu silă.

      Când observ că Hazier i-a pus cătușele lui Giuseppe, alerg spre Angel care este încă pe scaun și plânge fără oprire.

    Mă pun în genunchi pentru a fi la nivelul ei și tresar atunci când  simt cum tremură.