Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 5▪️

           – Ce anume cauți mai exact, am întrebat în timp ce îl conduceam printre rafturi.

         – Păi, am vrut să reiau Romeo și Julieta, dar volumul meu e vechi și s-a împrăștiat tot și nu am cheful necesar să fac pe chirurgul înarmat cu scotch în noaptea asta.

          – Romeo și Julieta, am întrebat șocată.

        M-am întors spre el.

         – Ce ești așa șocată, a întrebat zâmbind.

         Se legăna pe călcâie cu ochii la titlurile de pe raft.

         Am ridicat din umeri.

         – Nu știu, doar că nu mă așteptam să fi pasionat de clasici. Cu asta te ocupi în timpul liber?

         – Mai am și alte ocupații, a zis cu un rânjet pervers. Ocupații care implică un bărbat și o femeie, dar în cel mai mult timp citesc.

          – Serios?

         Și-a întors chipul spre mine și m-a fixat cu ochii lui incredibil de verzi. Aveau culoarea ierbii crude și îmi era așa de ușor să mă pierd în ei.

       – Da. Tu ce credeai că fac?

       – Nu știu... Snopești cățeii în bătaie? Vandalizezi mașini, am zis și am ridicat din umeri.

         A izbucnit în râs. Într-un râs atât de natural încât am simțit cum zâmbesc și eu.

         Ochii i s-au închis la culoare cu o nuanță și pielea din jurul lor s-a încrețit puțin.

          Am scos de pe raft un volum și i l-am înmânat cu grijă să nu îi ating degetele.

          A luat-o înainte studiind cotoarele cărților. Pășea încet și, din spate, mersul său semăna cu cel al unei feline. Sigur pe pașii lui ca și cum imediat ce s-ar ivii ocazia ar sări la atac.

          Spatele său era drept și avea o oarecare aroganță până și în poziția corpului. Degetele pline cu inele atingeau ușurel marginea raftului.

         Părul mi s-a ridicat pe ceafă când a întors puțin capul și mi-a zâmbit din colțul gurii. Din poziția asta bretonul negru îi acoperea parțial un ochii, ajungând până la buzele moi, întredeschise.

         Ochii mei treceau în continuare peste linia maxilarului său, a obrajilor și se opreau iar și iar peste buze.

            Trebuie să mă opresc sau de fiecare dată când sunt în prezența lui mă voi transforma într-un hormon umblător.

         – Îmi place când mă studiezi așa, a zis rotindu-se pe călcâie.

         Am împietrit brusc.

          – Nu te studiez, am zis repede.

         Știam că m-am dat de gol.

        A rânjit din nou.

         – Sigur că nu, a zis. Să revenim la subiectul cărți. Ce îmi recomanzi?

         Am expirat ușurată pentru că am revenit pe teren sigur.

         – În afară de câteva volume de bune maniere și de lecții de bună purtare, aș avea o listă drăguță.

          – Îhm… Și îmi poți spune câteva titluri, a zis și s-a apropiat cu un pas de mine.