▪️Capitolul 31▪️

494 56 10
                                    

           Când am trecut de ușa mare din hol, am rămas blocată în loc.

         Ce Dumnezeu căutam eu acolo? Aia era sală de tortură!

            Pereții și podeaua erau înfășurate în saltele albastre cu linii de delimitare galbene. În centrul încăperii se afla un ring înconjurat de patru stâlpi conectați între ei prin fire groase de cauciuc. În stânga erau înșirați saci de box de la cel mai mic la cel mai mare, care probabil era mai înalt decât mine.

          Pe peretele din dreapta erau înșirate arme. Cuțite lungi și scurte, cu lame încovoiat și drepte și pistoale de toate mărimile și formele.

          În partea opusă ușii erau fixate pe perete ținte în formă umană, cu diferite însemnări pe ele.

         – Sfinte cerule, am murmurat.

         – Impresionată, a întrebat Cam.

           Mi-am frecat brațele și am dat din cap.

          – Dacă vrei să nu mai facem asta -, a încercat să spună, dar l-am oprit.

           – Vreau să o fac.

           – Ți-am zis eu că fata asta are ceva în ea.

            Mi-am răsucit privirea și l-am văzut pe Adam cocoțat pe unul dintre stâlpii ringului. Când se urcase acolo?

            Și-a lăsat capul pe spate și a râs, părul său blond auriu răvășit în toate părțile urmându-i mișcările.

           Era îmbrăcat cu o cămașă roșie cu negru în carouri, cu un tricou alb și cu o pereche de blugi albaștri cu câte o gaură în genunchi cât planeta Marte. Tenișii lui albi fluturau în aer în timp ce-și legăna picioarele.

           – Cum de ești aici?

           Și-a țuguiat buzele și chipul său tânăr s-a strâmbat.

           – Am fost pus la curent cu ce s-a întâmplat ieri și miercuri, așa că am decis să te ajut. Cam nu-și prea găsește adversari când vine vorba de demonstrații.

           M-am uitat la el cu ochii mari.

            – Dacă mă vei întreba dacă știu să dau cu pumnul, mai bine nu o face.

          – Da’ ai atâtea gărzi și paznici.

          A ricat din umerii înguști.

          – Trebuie să păstrez aparențele.

           Cam mi-a făcut semn spre peretele cu arme și m-am panicat brusc.

           – Nu te speria, a zis Cam. Nu vei folosi nici o armă până nu stăpânești la perfecție tehnicile de luptă. Nu vreau să te lovești din greșeală.

            Oare mă făcuse toantă? De parcă eu aș fi vrut să pun mâna pe una dintre chestiile alea.

           Cam a scos dintr-o cutie un sul cu panglică albă, lată. Mi-a luat o mână într-a lui și a început să-mi înfășoare dosul palmei și articulațiile degetelor.

           A trecut sulul de vreo trei ori pe sub palma mea, după aceea a repetat procedura și la cealaltă mână.

            Am așteptat până și-a înfășurat și el degetele și m-a prins de mână până la ring.

Amintește-ți de mine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum