Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 9▪️

             De un lucru eram absolut sigură. O furculiță stătea înfiptă în perete și trecuse la milimetru de urechea mea. Coada furculițe stătea perfect dreaptă și colții lungi au lăsat găuri în tencuiala albă a cantinei.

           Am rămas țeapănă când Cameron s-a apropiat și l-a fixat cu o privire nemiloasă pe Sean. Acesta se făcuse livid la față și părea că stă să leșine.

           Degetele lui erau încă pe încheietura mea și mă strângea din ce în ce mai tare. Probabil că habar nu are ce face.

         – Nu te-a învățat mămica căci nu e voie să bruschezi o domnișoară, a întrebat Cam.

         În vocea lui se simțea sarcasmul și iritarea.

           – Nu e treaba ta, fraiere, s-a răstit Sean.

           Se ține bine având în vedere paloarea  cadaverică a feței.

           Cam a rânjit. Un rânjet larg, dar nu avea nimic din zâmbetele pe care mi le arunca mie. Nu avea nimic inocent sau pervers în ele. Nimic sexy. Era un rânjet mortal. Semăna cu multele personaje din cărți de care m-am îndrăgostit, dar mă și speriau în același timp.

           Cam a țânțit și și-a tuguiat buzele. A pășit în lateral și mi-a luat încheietura încătușată de degetele lui Sean.

           Mă așteptam să mă doară sau să mă bruscheze, dar nimic din asta nu s-a întâmplat. Degete sale erau blânde și moi pe pielea mea. Am simțit răcoarea inelelor în timp ce desprindea degetele care mă țineau captivă.

           Sean și-a smucit mâna și și-a umflat pieptul.

         – Nu știam că e ocupată, Rosende. Altfel nu mă băgăm peste tine.

           Cam mi-a dat imediat drumul la mâna și s-a repezit în față. L-a prins pe Sean de gulerul hanoracului și l-a trântit de perete.

           Acum semăna mai mult ca niciodată cu o panteră. Ageră și mortală. Și-a apropiat chipul de al lui Sean și a respirat încet.

          Sean căpătase o culoare cenușie și respira precipitat. Ochii îi ieșiseră din orbite și îl fixa pe Cam de parcă era vreun asasin în serie.

            Cam l-a privit fix și și-a lăsat capul pe o parte. A deschis puțin gura și buzele frumoase s-au curbat într-un zâmbet.

           Zâmbea frumos, larg, ca o pisică după ce a înfulecat peștișorul din acvariu.

         – Cere-ți scuze, a rostit Cam.

         Sean părea nedumerit.

         – Cere-i scuze Allianei!

         – Târfa aia nu merită scuze. Pun pariu că i-ai tras-o deja.

          Fața lui Cam s-a întunecat și l-a prins mai bine de guler. S-a mai apropiat un pas de el până au ajuns față în față.

            – Cere-i scuze, până nu mă razgândesc și folosesc furculița aia pentru o altă operațiune.

          – Du-te dracu’, a scuipat Sean.

          Cam și-a repezit pumul spre fața lui, dar cu câteva secunde înainte să se producă contactul, roșcatul a trecut val-vârtej pe lângă mine și s-a repezit la Cam. L-a cuprins între brațele sale și l-a îndepărtat de Sean. Cam se zbătea, dar băiatul îl ținea bine. S-a oprit la câțiva pași de Sean. Încă îl ținea pe Cam, a cărui privire nu-i slăbea chipul băiatului din fața lui.

         – Nu ai nevoie de asta acum, Cam. Lasă-l dracu’ în pace.

          – Ba pe naiba! Fix de asta am nevoie!

          Mă uitam fascinată la el. Trebuia să tremur până în măduva oaselor, dar stăteam acolo și mă uitam. Părul i-a intrat în ochi și și l-a îndepărtat cu smuncitură a capului. Vene albastre i se ițeau prin pielea degetelor și maxilarul îi era încordat.

          M-am apropiat de el și i-am pus mâna pe braț, chiar sub umăr. L-am tras ușor și el și-a întors ochii spre mine.

           Am rămas surprinsă când le-am văzut culoarea. Era un verde deschis, cu firicele galbene care porneau de la iris și alcătuiau o coroană în jurul său.

         Expresia feței i s-a înmuiat.

         – Nu e nevoie, am șoptit.

            Ochii lui mi-au cercetat chipul și s-au oprit în dreptul buzelor. Am simțit imediat furnicături pe sub piele și inima mea a luat-o imediat la galop.

           Pe buzele i-a apărut un zâmbet și și-a întors atenția spre Sean.

           Roșcatul i-a sesizat imediat schimbarea de stare și l-a eliberat din strânsoare.

          Blugii lui albaștri erau acum mototoliți și tricoul la fel. Părul îi era ciufulit în toate direcțiile, dar ochii căprui îi străluceau în timp ce îl urmărea atent pe Cam.

           – Te-au salvat de la o bumbăceală de toată frumusețea.

          Sean încă stătea lipit de perete și a tresărit vizibil când Cam a întins mâna pe lângă el și a scos furculița din perete. A rânjit larg, plin de trufie și și-a îndreptat spatele.

          – Dacă te mai prind că te atingi de ea, îți tai degetele și îmi voi hrăni peștișorul auriu cu ele.

          S-a răsucit pe călcâie, mi-a făcut cu ochiul repede și a părăsit cantina fluierând ușor de parcă nu era cât pe aici să-i găureasca capul unui tip cu o furculiță.

          Numai acum am observat grămada de gură cască care se uita la noi. Zumzetul specific nu se mai auzea. Nimic în afară de niște murmure slabe.

           Rebecca și Trav se uitau la mine cu gura căscată. I-am mai aruncat o privire lui Sean care nici măcar nu mă privea. Am făcut cel mai înțelept lucru posibil. Am șters-o repede din cantină și al luat-o la pas pe holul plin de lume după ce am trântit ușile duble în urma mea.