Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 23▪️

             L-am privit mută în timp ce se dădea jos din pat. Tălpile sale goale au scos un lipăit când au făcut contact cu podeaua. S-a întors spre mine și mi-a întins mâna zâmbind.

        – Vi?

        Încă nu eram sigură că pot să pășesc din cauza genunchilor care mi se înmuiaseră atât de tare încât ziceai că sunt doi tăieței fierți.

            Am dat din cap că da și mi-am pus mâna într-a lui. Degetele sale s-au împletit cu ale mele și m-a tras puțin, scoțându-mă de sub protecția păturii.

             Am ajuns lângă marginea patului, lângă el și am început să trag stânjenită de tricou. Am ridicat privirea spre el și la naiba. Ochii mi-au căzut instantaneu peste buzele sale și un fior m-a trecut din cap până în picioare. Încă le simțeam apăsarea peste ale mele, textura moale și gustul de mentă.

          Cam a zâmbit și m-a tras după el afară din cameră. Am luat-o pe niște scări din lemn peste care era pus un covor roșu și pufos. Tălpile mele s-au afundat în el și încercam să țin pasul cu Cam care cobora repede. Tot trăgeam de tricou, încercând să îl lungesc puțin, dar degeaba.

           Când am ajuns în capul scărilor, s-a oprit brusc blocându-mi calea. S-a întors spre mine și m-a privit în felul ăla al lui care îmi face inima să sară peste câteva bătăi.

          Fiind cocoțată cu o treaptă mai sus, eram la același nivel.

            Și-a întins mâna liberă și mi-a îndepărtat degetele încleștate pe marginea tricoului.

           – Nu mai îndrăzni să te acoperi, a zis încet.

            Chipul său era la câțiva centimetri depărtare de al meu. Mai aveam puțin și buzele noastre se atingeau din nou.

           – Ești atât de frumoasă, a șoptit și s-a apropiat și mai tare.

          Am înlemnit. Respirația sa caldă mi se izbea în obraji. Buzele sale s-au apropiat și ele, atingând ușor locul acela dintre ureche și maxilar. Genunchi mei s-au înmuiat din nou când am simțit atingerea firavă.

           Am înghițit în sec și îmi venea să zic o replică inteligentă, dar creierul meu s-a deconectat de tot.

          Căldura emanată de trupul său aflat la o distanță atât de mică mă încălzea în cele mai nepotrivite locuri.

          Un zgomot ciudat, ca de trol flămând s-a auzit dintr-o dată făcându-mă să tresar.

          Am făcut ochii cât cepele când am observat că venise de la mine. Cam a izbucnit într-un râs zgomotos.

          – Chiar că trebuie să mănânci.

          Am chicotit și eu și l-am urmat, dând colțul până am ajuns într-o încăpere largă și luminată. De-a lungul pereților pastelați ai bucătăriei erau întinse dulapuri cu sertare și o grămadă de ușițe.

           În centru încăperii se afla o masă mare și lungă din sticlă de culoare albăstruie. Scaunele înalte, îmbrăcate în piele neagră, erau împinse sub masă.

            Am rămas cu gura căscată. Bucătăria aia probabil costase mai mult decât taxele casei mele pe jumătate de an.

             Parchetul frumos lustruit era alunecos sub picioarele mele goale și m-am echilibrat repede când era să o iau de-a berbeleaca pe sub masă. Nu ar fi fost sexy deloc.