Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 10▪️

             Am străbătut ca o fantomă holul și am dat de perete ușa băii. Mai era puțin până se auzea clopoțelul, deci aveam câțiva metrii pătrați pentru mine.

          Mi-am sprijinit palmele de marginea rece a chiuvetei și am inspirat prelung. Până la ultima oră avea să se afle totul și se poate spune că voi ajunge iar în lumina reflectoarelor și numai Dumnezeu știe cât urăsc asta.

          Îmi pare rău și pentru Cam. Nu ar fi trebuit să intervină. Mă puteam descurca și singură cu el.

          Puteai pe naiba, îmi zicea vocea aia enervantă.

           “Ești fata lu’ Gabriella. Care ar fi diferența dintre ea și tine?”

           Cuvintele lui încă fac ravagii în mintea mea și mă plesnesc cu brutalitate peste față.

            Dacă aveam să sfârșesc ca mama? Bunicul mereu mă fixa cu o privire ciudată și zicea pe un ton blând: “Tu ești poama lu’ tac-tu. Dacă semeni pe cineva, el e acela”.

           Bunicul… Amintirea mă râcâia și simțeam lacrimile care îmi înțepau ochii. Ce nu aș fi dat să fie lângă mine. Fără el viața mea o luase de râpă și încă într-un stil mare.

           Am ridicat ochii spre oglindă și m-am măsurat din priviri. Arătăm ciudat de palidă, de parcă eu avusesem o furculiță înfiptă lângă cap. Gândul acesta m-a făcut să chicotesc, dar și să mă întreb care e cu adevărat faza cu Cameron.

           Se comportase ca un afurisit de ninja, pentru numele lui Dumnezeu.

            Fata din oglindă care mă privea nu semăna mai deloc cu mine. Ochii îi erau mari, de o culoare intensă de maro. Fața subțiată și palidă, buzele lăsate în jos la colțuri. Părul era în ultimul hal, ciufulit.

          Arătam ca după o luptă nebună cu un chupacabra și stătusem numai să mă holbez. Pe când Cam arăta ca scos din cutie după ce mai că îi găurea capul și îi făcea mutra ferfeniță lui Sean. Și al naibii dacă nu o merita. Oare câte fete prostise cu farmecul lui de macho? Mă gândesc că ego-ul său personal era praf. Eu una nu mai îmi scoteam capul de sub pat după un asemenea eveniment.

          Ușa băii a scârțâit puțin și prin deschizatură și-a vârât capul băiatul roșcat. A intrat înăuntru și a închis ușa în urma lui.

           – Asta e toaleta fetelor, în caz că te-ai pierdut, am zis ușor ironică.

          Știam că sunt nesimțită, dar trebuia să mă descarc cumva.

          Băiatul părea stânjenit de remarca mea și și-a frecat ceafa cu una dintre mâini.

           – Ăh, știu. Dar s-a sunat, așa că mi-am luat libertatea să intru.

           Am zâmbit și el s-a mai destins puțin. Nu mai era așa boțit și sifonat ca mai-nainte. Și-a trecut degetele prin păr și a ridicat cealaltă mână.

           – Ți-am adus asta, a zis și mi-a întins ghiozdanul. L-ai uitat pe masă.

          I-la-m luat din mână și m-am trântit jos, pe gresie cu el în poală.

          – Nu trebuia să te deranjezi. Rebecca sau Travor mi-l puteai aduce.

           – Prietenii tăi au vrut să ți-l aducă, dar am crezut că ar fi mai bine să ți-l dau eu.

          L-am privit și el a ridicat din umeri. A făcut semn spre locul de lângă mine și a zis:

         – Se poate?

        Am dat din cap în semn afirmativ și el s-a așezat.

          – Mă cheamă Kian, apropo.

          Am zâmbit. I-am strâns mână oferită.

        – Eu sunt Lynn.

        – Știu, a zis.

            L-am privit întrebătoare. Și el a zâmbit larg, luminând trăsăturile frumoase ale feței.

           – Cam mi-a vorbit despre tine.

           – Normal că a făcut-o, am mormăit. Era cât pe-aici să mă omoare.

           A început să râdă și pereții din  gresie au repetat ascultători sunetele.

         – Nu era cu intenție.

         – Mi-am închipuit. Altfel ce motiv ar avea să bage sub roți o necunoscută.

            A scos un sunet, ceva între un mormăit și un chicot și a zis:

           – Nu l-am mai văzut făcând ceea ce a făcut azi.

          – Adică să înfigă furculițe în pereți ori să salveze domnițe la analghie?

           – Era supărat rău de tot. Dacă nu puneam mâna pe el, era vai și amar de nemernicul ăla.

          Asta am observat și eu.

         – Am impresia că ești mai specială decât crezi. Adică interesul lui pentru o fată nu ține mai mult de câteva ore.

           OK, asta e reconfortant.

           – Ai ceva ce nu pot defini, a zis încet.

            Semnale de alarmă au început să îmi spargă timpanele. “Ești fata lu’ Gabriella. Care ar fi diferența dintre ea și tine?”

           Am simțit că mi se face rău. Am dat să mă ridic de pe jos, dar Kian m-a prins de încheietura mâinii.

          Atingerea lui era blândă, nicidecum brutală ca a lui Sean, dar nu se compara cu atingerea lui Cam. Când mă atingea o simțeam până în vârful degetelor de la picioare. Era ca atingerea brizei mării peste față sau ca atingerea suavă a unui fluture.

           – Să nu îți fie teamă de Cam, a rostit.

            – Nu cred că mi-ar putea fi vreodată, am zis și am simțit imediat cum roșesc.

        Kian a zâmbit și s-a ridicat și el.

           – Hai să o ștergem de aici până nu apare careva pe aici și începe să țipe în gura mare “obsedat sexual”.

         Am început să râd și l-am urmat.

        Bună, bună!!
        Și uite că l-am prezentat oficial și pe roșcatul tău Elle-2005 😂
       Care e preferatul vostru?? Cam sau Kian??
        V-am pupat :)))