Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 22▪️

            O durere mi-a zvâcnit în tâmplă când mi-am revenit din întunericul care mă înconjurase. Tot corpul mă durea și oasele îmi pârâiau amorțite când am încercat să mă ridic în șezut.

           Pleoapele parcă îmi erau lipite cu scotch. Am ridicat o mână, în ciuda protestelor biletelor mele oase, și m-am frecat la ochi.

           O amorțeală ciudată mi-a cuprins creierul. Salteaua moale de sub mine mă încuraja să rămân așa cum sunt, întinsă și să mă mai culc puțin. Am tras aer în piept și un parfum de cuișoare și mosc mi-a invadat pieptul. O singură persoană are parfumul ăsta.

            M-am ridicat în fund ca electrocutată și am aruncat o privire în jur.

            Stăteam într-un pat enorm, îmbrăcat în cearșafuri negre, cu o pernă cât canapeaua mea sub cap. Ochii mi-au fugit prin cameră.

           La dracu’! Mă aflam într-un dormitor cât o cameră de hotel din aia fițoasă. Doi dintre pereții înalți de culoare albă erau acoperiți cu biblioteci din lemn închis la culoare, pline ochi cu cărți.

            Un birou negricios era amplasat aproape de pat. Pe podeaua din mijlocul camerei era întins un covoraș crem, abia deosebindu-se de parchetul lustruit. Într-un colț mai era o canapea albă plină cu pernuțe decorative.

            Pe un fotoliu mai aproape de pat stătea trântit Cam. Era, de ce nu mă mir, la bustul gol, cu picioarele trântite peste brațul larg al fotoliului. Avea o pereche de pantaloni de trening pe el care îi alunecaseră pe șolduri. Gropile acelea de de-asupra breteliei pantalonilor erau mai accentuate decât prima dată când le-am văzut. Era desculț și își tot mișca degetele de la picioare.

            M-am uitat la fața lui. Ținea ochii închiși, probabil încă mai doarmea. Părul îi era ciufulit și părea umed. Cearcănele de sub ochii lui m-au înspăimântat. Avea un chip atât de liniștit încât îmi venea să mă uit la el încontinuu.

           Privirea mi-a trecut peste pomeții săi, peste maxilarul definit și mai apoi s-a oprit asupra buzelor. Mă zgâiam la buzele sale fără pic de rușine. Asta dacă nu trec în revistă faptul că mă holbez la el în timp ce doarme, ceea ce nu e sinistru deloc.

           Mi-am coborât pivirea spre mâinile mele și am observat o vânătaie albăstruie pe una dintre încheieturi. Atunci m-a izbit realitatea ca o bâtă de baseball. Barul. Paharul cu suc. Jesse.Dansul meu și runda aia de pipăieli pe care i-am administrat-o. Și mai apoi bătaia.

           Mi-am trântit fața în palme, simțind că mă sufoc. Barmanul ăla nenorocit mă drogase și avea chef să profite de starea mea. Stomacul mi s-a strâns și am simțit cum îmi vine în gât. Eu m-am dat la Jesse și l-am atins în felul ăla, iar el mă respinsese. S-a luat la bătaie cu tot barul ăla plin de nenorociți pentru o fată pe care nici măcar nu o cunoștea. Mi-am amintit chipul lui Cam când a dat ușa aia de perete și felul în care l-a fixat pe nebunul ăla cu privirea.

            Sunetul puștii detonate mi-a făcut pilelea de găină. Am simțit și acum groaza pe care o simțisem când a îndreptat țeava aia înspre noi. Felul în care Cam mă trântise la pământ, apărându-mă cu propriul trup.

           Un șir de lacrimi mi s-au strâns în ochi, dar am refuzat să le dau drumul.

          Ușurarea pe care am simțit-o când am auzit bufnetul slab al corpului căzut pe podea nu cred că se poate compara cu ceva ce am simțit până atunci.

            În momentul în care Jesse a coborât de pe tejghea și a aruncat sticla din mână am simțit ceva. Am simțit siguranță și era ciudat dacă stai să te gândești că eram drogată, beată și pe jumătate adormită, dar așa a fost. Eram în siguranță lângă corpul inert al unui posibil violator, înconjurați de zeci de bețivi căzuți lați. Mă simțisem în siguranță lângă Cam și lângă un tip verde în cap pe care îl cunoscusem cu o oră în urmă.