Iubire sau otravă

Erai perla mea

Virgil pov

Ca de obicei, o conduc pe logodnica mea la locul de muncă și privesc pe geam, fiindcă așteptăm la semafor. Nu știu de ce tot nimerim roșu azi. Natasha,blonda mea superbă cu ochi albaștri, nu mă scapă din priviri și se dă în același timp cu ruj,dar nu mă pot supăra pe ea. Știu că se pregătește pentru mine, ca să-mi fure privirea și mai știu că îi place să se îngrijească : 

-Virgil, vezi că plouă,nu? 

Îmi spune din senin și o aprob, sigur că aud și eu ploaia, mai ales că se izbeste cu putere de geam : 

-M-am îmbrăcat și frumos,dar plouă! Oare nu trebuia să mă gătesc atât de mult? 

-Tu mereu ești frumoasă,draga mea,Natasha. 

O privesc în ochi și se topește când îmi susține privirea, după care se năpustește asupra mea și mă sărută pe buze cu dorință : 

-Mă bucur atât de mult că m-ai ales pe mine! Vreau să te fac fericit până la sfârșitul vieții mele. 

Îi răspund la sărut,deși mă apasă un sentiment în piept și mă forțez să alung o altă ființă din mintea mea, de atâta vreme sunt bântuit de perla mea, atât de prețioasă era pentru mine . 

-Ești cam tăcut azi. Ori nu ți-a plăcut ce am gătit? 

Se retrage Natasha și îmi spune că s-a făcut verde, iar eu mă concentrez asupra traficului și zâmbesc trist : 

-Nu are legătură cu tine. E doar fiindcă plouă. 

-Dragul meu,cum voi sta la muncă știind că ești trist?!

-Nu îți face griji,diseară te aștept cu o cină romantică și cu un film pe măsură.

O asigur eu rânjind amuzat și Natasha mă atinge pe braț cu mâna: 

-Aproape am ajuns! Nu e nevoie să intri cu mine. Poți pleca după ce voi coborî din mașină. 

Nu comentez în fața ei și sunt de acord, nu are rost să încep o altă discuție fiindcă am auzit zvonuri legate de locul său de muncă și mi se pare că nu e potrivit pentru aceasta: 

-Și dacă ai primi o ofertă din altă parte? 

Nu pot să nu o trag de limbă și Natasha chicoteste precum un copil: 

-Nu renunț la locul meu, m-am obișnuit, sunt plătită bine și am niste colegi superbi! 

-Dar acele bârfe care tot circulă? 

-Nu le crede, șeful nostru nu este cum spun oamenii, sunt doar guri rele la mijloc. 

Oare? 

De ce am senzația că te înșeli amarnic? 

***

Am realizat după ce Natasha a dispărut în clădire faptul că geanta ei a rămas pe locul de alături. M-am decis să o caut și să-i spun că uitase geanta, din cauză că fusese bătută la cap de mine să caute alt job. Am pătruns în interior și am fost oprit de un paznic, i-am răspuns că o caut pe logodnica mea, fiindcă și-a uitat geanta în mașină. M-a lăsat să-mi văd de drum, cu toate că nu părea convins. 

OAMENII SUNT CIUDAȚI. 

Am grăbit pasul și m-am oprit în dreptul liftului, aflasem că Natasha urma să discute lucruri importante cu trupa sa superbă de colegi. Ușile s-au deschis,fără să acord atenție persoanelor care au trecut pe lângă mine și când să intru în lift, nu observasem că mai era cineva în spate, m-am izbit de cineva surprins : 

-Îmi cer scuze, v-am rănit cumva? 

Întreb eu cu o voce slabă și când îmi arunc privirea în direcția respectivă zăresc doar un păr brunet care dispare în depărtare, de parcă sunt lipsit de maniere. Îmi trec limba peste buze și răman cu mâna întinsă în aer: 

-Ce tot a fost cu ea? Atât de timidă să fie și de sperioasă? 

Vorbesc eu singur și ridic din umeri. 

Nu am nici măcar o idee că a apărut Greta de nicăieri și că ea m-a recunoscut, de aceea a fugit de mine. 

Greta,erai perla mea.

Pic pe gânduri din nou și inspir parfumul din lift, după ce apăs pe buton. Parcă miroase a ea. Dar cred că îmi închipui chestii. Ar trebui să o iau ușor, dar cum a dispărut fără un cuvant, nu pot să nu mă întreb DE CE! De ce mi-a dat drumul la mână și pentru ce?! 

Strâng din pumni și închid ochii, Natasha nu trebuie să afle vreodată că înainte de ea,am iubit-o pe Greta atât de mult și de intens. Dar,dacă m-aș întalni cu Greta în acest moment, aș urla la aceasta ori aș lua-o în brațe și i-aș cere să-mi spună adevărul? Nu știu. 

Nu știu de ce nu pot să o uit. O voi lua pe Natasha de soție, dar o parte din mine tot urlă GRETA .