Iubire sau otravă

Nu mai este cu putință

Au trecut săptămâni, dar nu există nici o schimbare în purtarea șefului. Uneori mă întreb de ce mă mai gandesc, deoarece sunt singura care mereu are de pierdut. Cât de curând, voi participa cu Flavian la marele eveniment,dar nici măcar nu știu dacă voi fi prezentă sau nu. Dacă apare seful nostru acolo? 

-Greta? Nu m-ai auzit când te-am strigat? 

Apare Natasha langă mine cu niste foi în mână și îmi ridic privirea din gol, de parcă sunt dintr-o altă lume: 

-Nu. E nevoie de ceva? Scuză-mă,chiar nu am auzit! 

-Mă întrebam doar, unde este FLAVIAN? Te înțelegi bine cu el, sigur ai idee unde il pot găsi. 

Lasă Natasha vocea jos, nu vrea să fim auzite de restul colegilor și îmi pică fața o clipă: 

-Dar ce ai de vorbit cu FLAVIAN? ÎI POT TRANSMITE EU. 

-Parcă ești sotul meu, viitorul de fapt! E doar ceva legat de muncă. MĂ AJUTI SAU NU? 

-Sigur, a spus că are nevoie de o pauză și că iese afară. CRED CĂ FUGE MAI MULT, DAR ÎN FINE. 

-De cine să fugă? Eu nu pricep. E CEVA CU VOI DOI ? 

-Nu este nimic de genul între noi doi! Nu sunt împreună cu FLAVIAN. E CA UN FRATE PENTRU MINE. 

-Nu m-am referit la asta, știu că nu îl vezi ca pe un bărbat. Am vrut să întreb dacă vi s-a întamplat ceva nasol, eu știu? 

-E EVIDENT? 

-Nu,nu este. Dar am acea intuiție pe care o folosesc. Îmi pare rău dacă am întrecut măsura. Nu e treaba mea, poate o să vă pot ajuta. 

-Nu,nu e nevoie să te implici, dar mulțumim! Nu îl cauti pe FLAVIAN? 

-Ai dreptate, abia aștept să mă vedeti cu sotul meu drag! Sigur o să-l îndrăgiți la fel de mult ca mine. 

-Da, cred și eu asta. 

-Ne auzim atunci. 

Îmi zâmbeste Natasha precum o prietenă și dispare cu tot cu foi, să sperăm că nu va pierde câteva pe drum. O SĂ FIM CERTATI CU TOȚII PUN PARIU. 

SEFUL ARE NEVOIE DOAR DE UN PRETEXT PENTRU A SĂRI LA GATUL NOSTRU, PENTRU A NE ACUZA: 

-Nimic nu merge bine. 

Bombăn în barbă și mă ridic de pe scaun. Îmi anunt colegii înainte să dispar din peisaj, că am nevoie la toaletă. Nu am nevoie musai, dar voi trece pe acolo. Nu pot să lucrez dacă am atatea ganduri de care nu pot să mă eliberez. Vreau să-mi schimb direcția, însă pașii mă poartă în altă parte. Mă opresc la ușa biroului său și arunc o privire în spate, dorind să mă asigur că nu sunt văzută de cineva. După ce verific zona, intru în birou și închid ușa fără să fac zgomot. DAR SEFUL NU ESTE AICI.  SE PARE CĂ AM VENIT DEGEABA. 

Privesc biroul său plin de lucruri, până și scaunul pe care obișnuia să stea și mă simt din senin mai supărată decat înainte : 

-DE CE NU ESTE LA MUNCĂ? UNDE E? 

Măcar să primesc o șansă pentru a mă apăra! De ce nu vrea să mă asculte? 

Atât de încăpățânat este?! 

Ies cu coada între picioare, mă simt cu adevărat alungată și mă decid să iau la randul meu aer. Culmea, în fața clădirii nu sunt nici NATASHA, NICI FLAVIAN. Ce tot se petrece? Doar nu au dispărut amandoi? Ar fi trebuit să fie în jur, corect? 

Îmi scot telefonul și îl sun pe Flavian, dar nu are de gand să răspundă. Pur și simplu, îmi închide în nas! Nu vrea să fie deranjat, ca să vezi! Îi scriu un mesaj încruntată, fără să simt că sunt privită, fără să observ că PETRONIU coboara dintr-o mașină, alături de una la braț, care nu este tipa de la club :