Iubire sau otravă

Un an

Virgil pov

Eu am ieșit din spital, dar Petroniu nu. Nici nu am vrut să cred în momentul în care mi-a fost spus că el poate să piară oricand și că starea lui nu s-a îmbunătătit deloc. 

Am aflat de la Greta că Natasha era gravidă, culmea, era copilul meu. A fost o surpriză pentru mine, am întrebat-o dacă este sigură. Mi-a spus că DA, însă mi-a zis că FLAVIAN credea că este al lui și că nu trebuie să mă bag între cei doi. Nu mai eram cu NATASHA ÎMPREUNĂ. IAR EA ERA DEJA PE UN DRUM ALĂTURI DE FLAVIAN, 

ADICĂ AM ACCEPTAT SĂ-MI PRIVESC ȘI DE LA DISTANȚĂ COPILUL. 

Sorin nu a mai apărut să o facă pe deșteptul, nu ne-a mai distrus vietile și fericirea. 

Cat despre fratele lui PETRONIU, el încă era prezent. Nu știu ce se întamplase, dar chipurile se potolise. 

Am vrut să fiu alături de Natasha pe parcursul sarcinii, dar ar fi intrat Flavian la bănuieli. Nu am putut să-mi fac pe plac, nu am putut să-mi văd copilul nici în clipa în care a fost născut. Da, a fost recunoscut de Flavian și trecut pe numele lui. DA, FLAVIAN ERA ÎMPREUNĂ CU NATASHA ÎN CONTINUARE, DAR NU ȘTIU DE CE AVEA O PRIVIRE PIERDUTĂ ȘI PĂREA, CHIAR ȘI CAND MI-A STRANS COPILUL ÎN BRAȚE, ÎN ALTĂ LUME. MI-A DAT IMPRESIA CĂ ESTE ÎNTR-O CĂLĂTORIE ÎN CARE NOI CEILALTI NU NE PUTEM AVANTA. 

Copilul meu, dar nu și în acte. Avea să crească numind pe altul tată, pe unul ca FLAVIAN. NU ȘTIU CAT E DE ECHILIBRAT SINCER. 

Iar Greta, perla mea, ce să spun de ea? A stat langă Petroniu mereu, dar a și muncit la firmă, alături de tatal lui Petroniu. S-a împărțit adică, lucra și cand termina, venea fuga la spital, la Petroniu. Mai avea să devină femeie de afacere și gata. Sunt sigur că Petroniu ar fi zambit și i-ar fi mulțumit, dacă și-ar fi revenit atunci, dar nu. 

NU ȘTIAM CAND AVEA SĂ-ȘI REVINĂ, PUTEA SĂ DUREZE ȘI ZECI DE ANI. DAR GRETA STĂRUIA ȘI SE RUGA MEREU, DE ATUNCI A ÎNCEPUT SĂ MEARGĂ MAI DES LA BISERICĂ. 

Eu, eu mă gandeam la copil, la Greta, dar aveam senzația că nu pot să ajut pe nimeni atunci. Doream să fiu alături de GRETA, dar nu am vrut să trec în partea cealaltă. O apropiere mai accentuată ar fi aprins în mine alte ganduri. 

Deși lunile treceau,nu știu dacă a fost un moment în care să o prind pe Natasha singură și să-i ating burta, să-i spun micutului de acolo, CĂ ABIA AȘTEPT SĂ FIE NĂSCUT. NICI MĂCAR NU AVEAM HABAR DACĂ ESTE FATĂ SAU BĂIAT. 

Un an adică, un an s-a scurs, iar eu mă simt de parcă a fost ieri. Un an de cand nu i-am mai auzit vocea lui Petroniu, un an de cand Greta nu a mai zambit, un an de cand a devenit și mai tristă, mai absentă, de parcă nu mai trăieste printre noi cu sufletul. 

Un an, iar eu tot nu știu ce plan să fac, pentru a rămane singur cu micutul meu. Un an în care nu am stat langă copil, atata timp, 

oare știe cineva ce pot să simt? 

Dar nu vreau să fiu fericit înaintea GRETEI. ȘI EA TREBUIA SĂ FIE MAMĂ. ȘI EA TREBUIA SĂ-ȘI STRANGĂ ÎN BRATE PROPRIUL COPIL.

 ÎNSĂ CAND? 

Am vrut să-i fac o vizită ei, Gretei, cred că este acasă la ora aceasta și ciocăn la ușă cu putere. Prima dată nu mi-a răspuns, dar în final a deschis fiind îmbrăcată în pijama și avand cearcăne la ochi : 

-VIRGIL? 

Îmi spune de parcă nu sunt real și mă doare sufletul cand o văd chinuindu-se așa :