Iubire sau otravă

Sfârșit

Greta a devenit sotia lui Petroniu și au avut împreună de înfruntat noi greutăti, căci în viața de familie nu este totul usor, însă nu au renuntat și au luptat împreună. Erau și părinti, chiar dacă nu au avut o multime de copii, s-au îngrijit de singurul copil și au încercat să-l ferească de orice rău. Părintii lui Petroniu au primit-o cu bucurie în familie și chiar erau fericiti pentru fiul lor, măcar Petroniu nu semăna cu fratele lui Claudiu și era pentru acestia, cu adevărat, o binecuvantare. Nu că l-ar fi uitat pe Claudiu, însă între cei doi frati era o mare diferență, pe care nimeni nu o putea trece cu vederea. ERAU DIFERITI CHIAR DACĂ AVEAU ACELASI SANGE, ori poate Claudiu dorise să-și piardă calea și să rătăcească, sau fusese prins doar într-un moment nepotrivit, fără nimeni langă el și de atunci, tot era străin cu lumea care îl înconjura. 

Fratele lui Petroniu, nu s-a schimbat peste noapte, dar nici singur nu a sfarsit în viață. Se pare că, legătura lui cu Flavian nu a rămas pierdută în timp. Dacă s-au decis amandoi să fie alături unul de altul, este treaba lor, dar nici nu s-au înstrăinat și nici nu s-au ignorat, cu toate că aveau multe de vorbit cei doi și nu erau pregătiti să se deschidă unul față de celălalt . . . Până la urmă, tot un copil problemă a fost pentru părintii săi, Claudiu . 

Cât despre Virgil, el a continuat să trăiască ( era în viață, dar nu se considera împăcat cu sine), a plecat departe de acolo, nu singur ci alături de așa zisa lui FAMILIE, dar niciodată nu s-a simțit împlinit. 

ȘTIA CĂ O PARTE DIN EL A RĂMAS UNDE ERA GRETA, ȘTIA CĂ NU POATE SĂ O UITE VREODATĂ, ORI SĂ NU O MAI IUBEASCĂ. DA, CAND A PIERDUT-O CU ADEVĂRAT, A ÎNȚELES CE ÎNSEMNA EXISTENȚA EI ÎN VIAȚA LUI. 

Ce tată a fost pentru copilul său? 

L-a îndrumat corect în viață sau nu? 

Dar cu Natasha cum s-a purtat ?

„ M-am decis, tată. Eu simt că am o altă chemare, nu am aceleasi planuri ca și colegii mei, de la scoală. 

Îi spuse Matei lui Virgil, cand se afla încă în scoala primară și Virgil îl privi îngrijorat un moment, fără să știe ce vrea să spună băiatul său. Natasha făcea mâncare în bucătărie, dar și ea avea să afle despre ceea ce își dorea Matei, fiul lor. 

-La ce te referi, Matei? îl întrebă Virgil pe un ton slab și se uită cu ochi blanzi spre fiul său, care îi zambi și privi în altă direcție : 

- Voi nu prea m-ati dus la biserică, dar eu am simțit că trebuie să aflu mai multe și am vorbit cu profesorul meu la scoală! 

Virgil deveni mai palid la chip și înțelese la ce se referă Matei, acele vorbe fură un atac în sufletul lui Virgil pe care nu avea să le uite toată viață. Matei se apropie de Virgil și evită să  mai continue, fiindcă Virgil nu avea o reacție pe care Matei o putea înțelege, nici nu avea cum, el nu știa mare parte din viața tatălui său, nu știa mai nimic despre trecutul lui amoros, despre ființa numită GRETA. 

-Te-am supărat cumva, tată? Ești împotrivă? 

-Nu. spuse Virgil pe un ton ferm, fiind rusinat în sinea lui și simtindu-se precum un copil, în fața lui Matei. 

AVEA DE ÎNVĂȚAT DE LA PROPRIUL BĂIAT. MATEI ERA CU ADEVĂRAT, CEEA CE NU FUSESE EL VREODATĂ, LA TINEREȚE. ȘI NU ERA GELOS PE PROPRIUL COPIL, DIN CONTRĂ, SE BUCURA FĂRĂ SĂ ARATE LA EXTERIOR. 

MAI MULT DE ATAT, ERA RECUNOSCĂTOR FIINDCĂ MATEI NU SEMĂNA CU EL ȘI NU AVEA SĂ FACĂ GRESELILE LUI. 

-Atunci, îmi dati voie,nu? Să fac așa cum simt. 

-Da. aprobă Virgil și doar îl luă în brate, cu lacrimi în ochi. 

Din când în când, se mai gandea la Greta. Deși nu o mai văzuse de atâția ani, încă era acolo în inima lui. 

Dar nu avea să o mai scoată din inimă vreodată, afară. Nu avea să mai pronunte numele ei. Acum, tot ce vedea era Matei și nu îi părea rău. Căci prin Matei, prin faptul că fiul lui exista și era un copil bun, avea să se vindece și el . "

                                                                                                  Sfârșit