Iubire sau otravă

Ea a rămas

Virgil pov

Cum am terminat programul pe ziua de azi,m-am întors acasă. Eram conștient că Natasha avea să întarzie,așa că am spus să fac și eu ceva. Nu am mai fost romantic, doar m-am trantit în pat și am închis ochii, după ce am iesit de la dus,aveam nevoie să mă răcoresc. Mi-am adus aminte de acea persoană,care nici măcar nu a stat să audă cum îmi cer scuze. 

Oare de ce tot mă gandesc la o străină? De ce e încă viu momentul cu ea în mintea mea? 

Întrebări la care nu aveam încă un răspuns, nu a durat mult și am adormit. Dar nici măcar în somn,nu am avut scăpare. Am visat-o pe Greta mea, pe Greta care a fugit departe de mine, pe Greta care m-a prostit,pe cea pe care am iubit-o atat de mult...

Nu mi-a vorbit deloc. Doar se uita la mine și tăcea. Ea nu era tăcută în trecut, nu era cand se afla cu mine. Nu știu ce a fost cu acel schimb de priviri,am vrut să o întreb DE CE, dar nu am avut curaj, nu am vrut să par slab. Am dorit să-i dovedesc în acel vis, că am uitat-o și că sunt fericit. Însă Greta, a început din senin să plangă și când i-am zărit lacrimile pe obraji, am simțit că sunt vinovat pentru suferința ei : 

„Nu plange! Te rog,spune-mi doar, de ce?! " 

Am strigat eu spre ea, dorind să grăbesc pasul,pentru a o atinge, dar nu ajungeam la Greta oricat aș fi încercat spre surprinderea mea. Greta nu mi-a răspuns, doar a întins mâna spre mine și părea că vrea să o țin de mană. Însă nu am fost capabil să-i fac pe plac. 

M-am trezit când am fost consolat de Natasha, nici măcar nu știam că trecuse timpul pe langă mine. Am luat-o în brațe pe Natasha, fără să scot un sunet și m-am forțat să nu plâng din cauza socului : 

-Virgil, ești bine? Nu credeam că te voi găsi fiind speriat! Pe cine ai putut visa? 

Mă întreabă Natasha,dar nu vreau să vorbesc. Doar îmi trec degetele prin părul său și îi inspir parfrumul. În final, reușesc să murmur pe un ton răgusit : 

-Cum a fost azi? 

-Ca în alte dăti. Nimic nou. Sunt îngrijorată pentru tine,lasă munca! 

Mă ceartă ea,dar fiindcă îi pasă și încep să râd cu poftă: 

-A fost doar un coșmar, sunt bine! 

-Ești sigur că nu mă minți? Ce este cu tine,Virgil? 

-De ce te-aș minți,Natasha? Nu te pot minti,nu vreau să te pierd și pe tine. Nu vreau să mai pierd pe nimeni. Mă tem,îți spun sincer. 

-Virgil,nu vrei să ieșim în oras? Nu ai pregătit cina romantică, dar te pot scoate eu la o întalnire care să merite. 

-Glumesti? Ce fel de bărbat sunt,atunci? 

-E un nu acesta, ori e da? 

-Să iesim, cum doresti, dar eu voi plăti. Poți comanda ce vrei. Alegi și locul. 

-Atunci să mă schimb și eu, iar tu vezi cu ce te îmbraci. 

-Mă poți aștepta afară,dacă termini înaintea mea. 

Îi mai spun, după care pleacă din cameră și răman singur. Se pare că a uitat să mai apese pe întrerupător,căci e întuneric, dar nu voi apăsa la randul meu. Aleg să folosesc veioza și caut o cămașă în dulap, alături de o pereche de pantaloni care să se potrivească. Înghit în sec, sunt atat de încordat și de nervos.