Iubire sau otravă

Acum știu...

-Îți vine să crezi una ca asta?! încă mă întreabă Flavian, mergand amandoi la locul de muncă și îmi feresc privirea, nici măcar nu am chef să vorbesc.

 NATASHA trebuia să se căsătorească, dar nu s-a mai prezentat viitorul ei soț. Care era VIRGIL. Sau trebuia să fie. Natasha este persoana pe care doream să o găsesc mai înainte, dar acum nu știu dacă mai vreau să-i cer socoteală. Îmi pare rău pentru aceasta, îmi pare rău că Virgil o rănește la fel ca pe mine. 

Eu știu, știu cum este Virgil cu adevărat. Nu se va schimba niciodată. Cand eram cu el, am vrut să-l scot nevinovat de fiecare dată, dar nu este atat de inocent precum pare. Virgil încă are un întuneric în acesta, cu care nu prea se luptă și care îl domină cand nici măcar nu se așteaptă. Am fost cu el multă vreme, îl cunosc bine. Și pe mine m-a făcut să sufăr, deși iubirea nu aduce durere. EU AM CREZUT PE ATUNCI, ERAM NAIVĂ ȘI CHIAR ÎL IUBEAM, CĂ AȘA SE MAI ÎNTAMPLĂ ȘI CĂ TREBUIE SĂ-I OFER ȘANSE, SĂ SE ÎNDREPTE. Dar nu, una este să vrei să te schimbi și alta este să te lași pe ultimul loc, pe leneveală și să nu vrei să faci nimic, nici măcar pentru tine.

 Eu nu pot să-l mai ajut pe VIRGIL. 

-Ești tăcută. Și tu te gandești tot la ei,nu? 

Este FLAVIAN o iscoadă, mereu vrea să afle ce gandesc și mă opresc din mers un moment, doar pentru a-mi aranja părul care s-a deranjat din cauza vantului : 

-Sunt șocată, îmi pare sincer rău pentru ea. CREZI CĂ VA VENI LA MUNCĂ AZI? 

-Nu,nu cred. Însă eu o voi suna. Nu pot să nu-i fiu alături. 

Îmi spune sigur pe sine și alerg în urma lui, doar ca să-l întreb ce are în minte de fapt : 

-Flavian,deja a suferit din cauza lui VIRGIL. Chiar îți pasă de ea, ori nu? Te rog, nu te purta ca VIRGIL! 

-Greta,ce tot spui acolo? Îți dai seama că mă doare și pe mine,nu? Eu m-am atasat de ea, aș fi primit-o și dacă se lega de ăla! 

-Flavian, te vei purta ca un bărbat,sau nu? Sunt sigură că ea vrea să se căsătorească. Ai face pasul acela, ori nu ? 

-Adică, să o iau eu, în locul lui VIRGIL? 

-Nu știu,dacă tot o iubesti, de ce nu? Poate tu ești acela, iar ea a rătăcit pe langă tine. 

-GRETA,nu mai încerca să mă cuplezi cu nimeni! Nici măcar nu am vorbit cu ea despre asta. ÎNCĂ PLANGE DUPA ĂLA, SUNT SIGUR! ȚI SE PARE CĂ POT ȘTERGE URMELE LUI ATAT DE UȘOR? 

-Eu chiar sunt serioasă,pentru că am fost în aceeasi situație candva. TU NU EȘTI CA VIRGIL, ȘTIU ASTA. DAR TE ROG, AI GRIJĂ CU NATASHA. 

-Greta,nu pricepi,nu? mă atinge pe umăr cu mana și se apleacă spre mine o clipă, doar pentru a se face înțeles cum trebuie și pentru a livra mesajul serios la culme : 

-TU AI GRIJĂ DE ACUM ÎNCOLO, ÎN PREAJMA EI. DACĂ AFLĂ CĂ TU EȘTI PERSOANA PE CARE ĂLA NU A PUTUT SĂ O UITE, O SĂ SARĂ LA GATUL TĂU. POT SĂ PUN PARIU, CHIAR ȘI PE O ACADEA! 

-Serios? zic eu fără să mă tem și îi susțin privirea, stăpână pe situație. DAR CU TINE CE MAI ARE? DE CE S-A PUTUT UITA LA TINE? 

-Nu ar trebui să o ataci,GRETA. NU CU ASTA. DOAR STAI DEPARTE, NU O SĂ SE PRINDĂ. NICI EU NU II VOI ZICE. 

-Flavian, nu mi-e frică de NATASHA. Nu a pățit asta din cauza mea musai, nu am fost eu piedica. Virgil a manipulat-o cum a dorit și s-a jucat, cu mintea ei. AȘA S-A PURTAT ȘI CU MINE. Natasha a fost doar o altă victimă, pe langă mine.