Iubire sau otravă

Șoapta mea e despre tine

M-am străduit să fac un pas spre Petroniu, dorind să-l înduplec într-un fel, dar nu s-a clintit și nici măcar nu a părut că este conștient de existența mea. Pe măsură ce zilele trec, eu mă simt din ce în ce mai rău și am senzația că durerea pierderii copilului nu a fost singura ce putea să mă dărame. 

Ne aflăm într-o sală, se pare că a dorit să ne anunțe ceva și mă forțez să îmi stăpânesc durerea, cu toate că în clipa în care îl văd, îmi aud propriile cuvinte în urechi, urmate de plecarea lui de parcă aș fi vrut cu intenție să-l îndepărtez : 

-Te simți bine,GRETA? 

Sunt întrebată de Natasha, până și ea s-a mai adunat de pe urma acelui eveniment și îmi feresc privirea jenată : 

-Nu chiar, dar mă chinui să par în regulă. 

-Ce crezi că ne va spune? OARE ESTE PRINS IN VREO ȘEDINȚĂ, DE SE LASĂ AȘTEPTAT? AR FI TREBUIT SĂ FIE DEJA AICI. 

Flavian apare langă noi și face un schimb de priviri cu Natasha, care devine roșie la chip și se fâstacește de parcă trăiește o altă iubire : 

-Ce bârfiți voi două? Să aud și eu, nu mă lăsati pe afară. 

-Greta nu se simte prea bine, am întrebat dacă o pot ajuta cu ceva. 

-Greta nu se simte bine de ceva timp, NATASHA. îi explică Flavian și ea se uită la el cu interes, dar și cu atenție : 

-La ce te referi? Nu cred că am înțeles. 

-Greta iubeste pe cineva, simplu. 

-Și acea persoană nu simte la fel? Sau cum? 

-Nu e vorba că nu simte la fel, dar GRETA l-a trădat. îi spune FLAVIAN liniștit, de parcă eu nu îl aud și cand să-i trag una în braț, Natasha mă atinge pe umăr serioasă: 

-Îmi pare rău să aud asta,GRETA. Tu nu pari genul acela. Sper să se rezolve și să fiți împreună . 

-Mulțumesc, NATASHA. Tu în schimb? Ți-ai mai revenit. 

-Da, nici măcar nu merita să mă consum atat de mult. Am în viața mea o altă persoană, pentru care aș renunța și la propria suflare, doar ca să-i fie bine. 

-SERIOS? îl țintesc pe FLAVIAN cu privirea și el îmi zambeste, parcă îmi confirma adevărul cu o expresie a fetei : 

-Da, nu m-a iubit pe mine ci pe aceea cu care a fost înainte. Nu a vrut să știu cine este, dar o să aflu candva. 

-Și dacă afli,ce vei face? o întreb palidă la chip, iar Natasha își retrage mâna de pe umărul meu și se întunecă : 

-Nu știu, o să-i zic vreo două, doar nu crezi că o să-i rup părul din cap? Aș vrea să văd cum este, dacă e fericită după ce mi-a provocat mie dezamăgirea asta. Deși Virgil o apără și susține că nu a fost ea, ci el a dorit-o. ARE SENS? Mai mă și minte privindu-mă în ochi. Nu pot să cred că l-am considerat potrivit pentru mine. NU VREAU SĂ MAI AM DE-A FACE CU VIRGIL ÎN VIAȚA MEA. MI-A AJUNS. 

-Dar tot s-a întamplat cu un scop bun, doar ești cu mine acum. 

Îi șoptește FLAVIAN cu o privire dulce și Natasha îi prinde mana pe la spatele meu, fără să știu că amandoi se sorb unul pe altul și se gandesc la prostii : 

-Interesant este că și tu ai fost cu altul cand eu am fost trădată de VIRGIL. Dar cred că este doar o coincidență. Nu ai avea cum să fii acea persoană,nu? 

Mă întreabă Natasha pe un ton ferm și Flavian se schimbă la chip, după ce o aude. Încerc să-mi controlez mimica și arunc o privire în direcția lor :