Rogue cap.20

34.5K 1.4K 101
                                    

Acest capitol este pentru domnisoara myru_love11! Nici nu sti cat am frunzarit comentariile pana am dat de tine! Stiam ca am promis si cum vreau sa pastrez ordinea promisiunilor...

************
Inconjurata de bratele mamei, de parfumul ei pe care memoria l-a pastrat intact, imi doresc ca timpul sa inghete si senzatia sa dureze vesnic. Ma simt iubita, ocrotita...la adapost de toate loviturile vietii.
-Te iubesc, mama!
-Si eu te iubesc, fetita mea!
Durerea de cap ce a inceput acum o ora odata cu inegrirea tot mai intensa a lupului de pe gatul lui Aiden, incepe sa slabeasca in intensitate. Din imbratisarea blanda a Lunei am ajuns din nou in stransoarea ca de urs a lui Aiden ce pare hotarat sa nu ma slabeasca o clipa din ochi desi acum mi-as dori o plimbare cu cei doi mascarici care nu inceteaza din a-mi tachina sufletul pereche. La fiecare marait pe care acesta il scoate, chicotesc infundat spre deliciul celor doi.
Vocea mamei ne intrerupe jocul nevinovat :
-Scumpo, nu vrei sa mananci ceva?
-Nu, mama. Nu imi este foame.
-Atunci ceva bun! Desertul tau favorit!
Cuvantul desert e muzica pentru urechile mele pana aud:
-Inghetata ta preferata. Ciocolata cu menta.
Un geamat lung imi scapa printre buze si imi ascund fata la pieptul lui Aiden care incepe sa tresalte in ritmul unor hohote zgomotoase de ras.
-Dar ce-am spus? Intreaba mama nedumerita.
-Sshhh..taci din gura! Suier printre dinti spre Aiden. Ei, vezi sa taca!
-A mancat aseara! Ca de obicei! Rade el in continuare.
-Adica...tot? Chicoteste si mama.
-Tot! Si ca de obicei...
-I s-a facut rau! Exclama Jay. Puppy, lacoma mica! Rade acesta de mine.
-Tradatorule, mormai eu cu capul infundat invercand sa-mi ascund obrajii in flacari.
-Aiden! Si tu de ce ai lasat-o! Il mustra Luna bland desi incearca sa-si stapaneasca amuzamentul.
-Mama! Parca nu o cunosti! Eram mort acum daca incercam sa-i iau cutia! Rade fraierul in continuare.
-Hei! Sunt si eu aici! Gata cu glumele pe seama mea! Sar infuriata. Si tu, o sa mi-o platesti! Turnatorule! Il amenint pe barbatul ce ma tine strans la piept.
-Bine frumoaso! Accept orice pedeapsa vei vrea tu! Imi zambeste bland, sarutandu-mi apoi tandru buzele.
-Cine vrea sa faca o plimbare? Glasul vesel si pus pe sotii a lui Tayler ma scoate din transa euforica in care cad de fiecare data la atingerea buzelor lui si ma trezesc spunand:
-Eu!
Maraitul lui Aiden ne ia pe toti prin surprindere.
-Nu pleci fara mine! Si eu am putina treaba deci va trebuii sa-ti amani putin plimbarea.
-Haide fratioare! Mergem noi cu ea! Doar suntem in haita si aici e bine pazita. Nimeni nu ar indrazni sa-i faca ceva.
-Nu imi asum niciun risc! Nu se dezlipeste de mine! Cum am scapat-o din ochi i s-a intamplat ceva rau!
-Aiden! E acasa acum! Nu poti sa o ti lipita de tine tot timpul! In primul rand, va parea neajutorata. Haita nu o va recunoaste niciodata de Luna Suprema si niciun varcolac nu o va mai respecta. Aminteste-ti, fiule! Ti-am mai spus si inainte, e mult mai puternica decat pare!
Desi inca neincrezator, Aiden imi da voie sa merg cu baietii, nu inainte sa-i avertizeze:
-Raspunde-ti cu capul pentru ea!
Pufai iritata si nu ma pot abtine sa nu-mi dau ochii peste cap, gest ce nu scapa privirii lui vigilente si inainte sa-mi dea drumul, ma previne:
-Sa fi cuminte! Altfel, o sa dormi pe burta o saptamana! Promit!
-Stai putin, ma inflamez eu. Tu tocmai m-ai amenintat cu bataia?
-Vorbesc serios, iubito! Nu vrei sa-ti inrosesc fundul dragalas !
Ma smucesc de langa el si sunt flancata imediat de cei doi. Inainte sa ies pe usa nu ma pot abtine si mormai:
-Ticalosul! O sa-i tabacesc eu curul ala sexy intr-o zi!
Un ras puternic se aude din casa si apoi striga:
-Te-am auzit!
Imi vine sa-mi trag palme singura, uit tot timpul ce auz fin si dezvoltat avem. Si cum maimutoii de langa mine chicotesc amuzati, imi infig coatele in stomacurile lor. Proasta miscare. In afara ca-mi ranesc articulatia coatelor, magarii rad si mai tare.
-Gura! Suier spre ei. Putin respect, ce naiba! Sunt Luna Suprema!
Nu cred nici eu ce spun si sfarsesc prin a rade in hohote alaturi de ei.
Ne deplasam sub privirile curioase ale celor din haita si spre marea mea usurare, oamenii ma saluta zambind desi nu-mi amintesc nici macar vag cine sunt. Cateva fete de varsta mea ma privesc dusmanos si nu-mi pot retine ranjetul ironic cand imi dau seama ca ceea ce vad in ochii lor e invidie pura. Cu siguranta nu si-au gasit inca sufletul pereche si sunt atrase de Aiden sau unul dintre cei doi baieti de langa mine.
-Pe care dintre voi au pus ochii fetele care m-au sfasiat din priviri? Nu ma pot abtine sa-i tachinez pe cei doi cand suntem suficient de departe si nu exista riscul sa ma auda cineva.
-Cine stie? Suntem la mare cautare amandoi deopotriva desi as pune pariu ca multe sperau sa nu te mai intorci si Aiden sa aleaga una dintre ele, spune Jay.
-Aha! Ei, de acum, catelele astea sa stea in banca lor! M-am facut a dracu! Marai eu iritata.
-Se vede! O spun amandoi intr-un glas.
Pasii ma indreapta instinctiv spre padure si ma trezesc sub copacul pe care l-am vazut in scurta mea amintire. Ma uit la baietii ce ranjesc diabolic unul spre celalalt si le-o iau inainte:
-Cine se urca cel mai sus, castiga!
-O bataie! De la Aiden! Nici sa nu te gandesti! Striga alarmat Jay. Imi vreau capul la locul lui!
-Are dreptate, Silver! L-ai auzit si tu ce ne-a spus. De fapt, ne-a amenintat.
-Sunteti niste gaini fricoase, ranjesc eu. Nici macar nu o sa stie!
-Ha! Ha! Crede-ma, o sa stie sigur! Rase Tayler de mine.
Dupa un schimb scurt de priviri intre ei s-au luminat la fata si cu un suras jucaus, Tayler m-a intrebat:
-Esti sigura ?
-Binenteles, ranjesc eu. Ti-e frica?
-Ntt! Doar ca o sa dam de belea cu Aiden!
-Ah! Stiti ce? Eu urc oricum!
Fara sa mai stau pe ganduri imi iau avant si ma agat de creanga cea mai joasa. Abilitatile noastre ne permit aproape orice, mai putin sa zburam. Ajutandu-ma de maini si picioare, ma catar cat pot de sus in copacul urias si batran, martor probabil a sute de astfel, de escaladari, de-a lungul timpului.
Cand ramura subtire a pocnit sub talpa mea m-am oprit. Castigasem oricum. Greutatea corpurilor lor masive nu le-a permis urcusul decat pana la jumatatea copacului, altfel riscand o aterizare...fortata. Desi ne vindecam rapid, durerea este aceiasi daca nu chiar mai mare, niciunul dintre ei nefiind suficient de nebun sa riste vreun os rupt intr-o intrecere copilareasca.
Lucrul cel putin curios dar care acum mi-a dat de gandit a fost usurinta cu care au abandonat intrecerea si viteza cu care au coborat. Atenta sa nu imi zgarii pielea mai mult decat am facut-o pana acum, incep sa cobor strigand la ei:
-Nici nu stiti ce ati pierdut! Privelistea e superba de sus.
Liniste. Ce naiba? Asa de rau sa se fi ofticat?
-Baieti! Nu vreti sa vorbiti cu mine?
Singurul raspuns a fost doar o tacere adanca. Mai sa fie! Un gand, o amintire mica si uitata isi face loc prin ceata memoriei si fara sa vreau, ridic vocea:
-Fraierilor, daca m-ati lasat iar singura, o sa da-ti de dracu! Ei, lasa ca o patiti voi!
-Cred ca tu o sa o patesti prima!
Vocea adanca si inconfundabil de sub mine, ma face sa intepenesc brusc. Imi tiparesc pe fata cel mai dulce zambet posibil desi la cat eram de crispata cred ca a iesit doar o schimonoseala si imi arunc privirea spre el.
Cu bratele incrucisate si suspect de calm, Aiden astepta rabdator sa cobor. Pe fata incremenita nu puteam sa-i citesc nici o emotie doar...indiferenta. Cum nu sunt proasta, nu m-am lasat pacalita de asa zisa lui nepasare si mi-am jucat ultima carte. Dupa ultima creanga, mi-am luat avant si in timp ce-am sarit, am strigat:
-Iubitule, prinde-ma!
Am aterizat in siguranta, lucru de care nu m-am indoit nici macar o clipa, in bratele lui masive care s-au strans protectiv in jurul meu. Cu o spranceana ridicata si un suras ironic pe fata, Aiden m-a intrebat ranjind:
-Iubitule? Mi-ai zis cumva iubitule?
-Nu esti iubitul meu, ma prefac eu mirata.
-Ah! Ba da! Sunt si voi fi singurul tau iubit dar asta nu te va scapa de pedeapsa, sireata mica!
Corul de rasete imi aduce aminte de cei doi baieti si dupa fetele lor imi dau seama ca nemernicii stiau ca Aiden va afla.
-Stiati ca va fi aici. Si nu o spun ca o intrebare, e o constatare.
-Doar nu credeai ca te lasa sa urci fara sa ma intrebe?! Spune amuzat Aiden.
-M-ati parat, maimutoilor! Strig revoltata.
-Silver? Ne-ar fi atarnat cu capul in jos o saptamana de copacul asta, maraie Jay.
-Asta in cel mai fericit caz! Il intrerupe Aiden. V-as fi jupuit de vi!
Pufnesc iritata si incerc sa ma dau jos din bratele lui dar ma strange mai tare si porneste cu pasi mari spre casa. E chiar bine si imi place dar as murii de rusine sa trec prin haita ca si cum as fi invalida si incerc sa-i explic:
-Lasa-ma jos, Aiden! Or sa creada ca sunt handicapata!
Ultimul cuvant l-a facut sa se incrunte dar mi-a dat drumul ca apoi sa-mi arda o palma peste fund.
-Au! Asta pentru ce naiba a fost?
-Ce ti-am spus ca patesti daca nu esti cuminte? Ei? ma intreaba ranjind
Ma uit urat la el si cei doi idioti care mustacesc, abtinandu-se din greu sa nu izbucneasca in ras si nu ma pot abtine din face un gest copilaresc si nedemn de subsemnata, Luna Suprema. Scot limba la ei si o iau la picior, lasand-ui in urma.
Nu ma opreste niciunul dar pastreaza o distanta rezonabila intre noi, pregatiti oricand sa ma apare.
Sunt intampinata de mama care ma intreaba zambind:
-Ti-a placut plimbarea, scumpo? Ai prins putina culoare in obraji.
Spusele mamei sunt insotite de rasetele barbatilor care completeaza:
-Chiar! Spune-i si mamei cum e privelistea din varful copacului! ranjeste Aiden.
-Silver! Icneste speriata mama.
-Ahhh! Nemernic paracios...mormai eu.
Dupa ce il fulger cu privirea, sa scap mai repede de reprosuri, ma prefac obosita si infometata, tertip care imi reuseste cu mama dar nu am nici o sansa in fata lui Aiden care imi face smechereste cu ochiul.
Pana la urma, cataratul in copac mi-a facut o foame de lup si sub privirile uimite ale lui Tayler si Jay, martori in trecut la mofturile mele, termin tot din farfurie spre bucuria Lunei.
Toate intamplarile si emotiile zile m-au dovedit intr-un final si cu toate incercarile mele, ochii mi s-au inchis obositi in timp ce stateam sprijinita cu capul pe Aiden.
-Puppy! Ti-am pregatit camera ta, scumpo! Ma trezeste bland mama.
Ametita de somn si beata de parfumul irezistibil pe care il emana trupul masiv de care stau rezemata, mormai fara sa gandesc:
-Degeaba. Nu pot sa plec din patul ticalosului! Sufar prea tare.
Rasul infundat ce se aude sub capul meu ma trezeste brusc si realizez ce naiba am putut spune. Cu obrajii in flacari, ma ridic cat pot de demn si ma indrept spre camera cunoscuta dar in acelasi timp straina.
Dormitorul imens era incontestabil unul masculin. In afara peretilor albi, mobilierul masiv de culoare neagra era completat de draperiile si lenjeria de matase, toate in nuante fumurii. La prima vedere parea putin spartan dar de fapt, stilul discret si elegant, dezvaluia latura misterioasa a propietarului.
Baia uriasa completa perfect dormitorul, cada adanca facandu-mi cu ochiul. Am ales totusi cabina de dus, nevoia de somn fiind mult prea presanta si nutrind speranta ca voi adormi inainte de venirea lui.
Dar cum in viata nu primesti intodeauna ceea ce iti doresti, am intrat in dormitor, infasurata intr-un prosop minuscul si uite ce am gasit. Un Aiden la bustul gol, cu o pereche de blugi ce statea sa cada si intins pe mai bine de jumatate de pat. Trunchiul tonifiat si bine dezvoltat m-a facut sa inghit in sec, o dorinta fulgeratoare cuprinzandu-mi trupul.
Amintirea celor intamplate mai devreme si palma usturatoare pe care mi-a dat-o peste fund, m-au scos din reverie si i-am intors ostentativ spatele. In timp ce-i cotrobaiam prin dressing-ul indecent de mare pentru un barbat, dupa un tricou in care sa dorm, vocea lui amuzata s-a auzit din dormitor:
-Te imbraci degeaba! Tot dezbracata dormi!
-Sa o crezi tu! Arogantule! Mormai infundat in timp ce-mi trag pe mine un tricou ce-mi ajunge aproape pana la genunchi.
Multumita de rezultat, ma arunc in pat, cat mai departe de el si imi trag patura pana la urechi, ignorandu-l complet. Contrar tuturor asteptarilor, ma lasa in pace si adorm intr-un timp record.

RogueUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum