Rogue

Rogue cap. 24

Singurul lucru care ma mai sustine sunt bratele ocrotitoare si tari ca fierul ale lui Aiden. Raspunsul la intrebarea pe care mi-am pus-o de cand ma stiu se afla in fata mea si realitatea ma izbeste ca o palma puternica peste fata. Toate scenariile imaginate de mine sunt departe de ceea ce simt acum, bucuria fiindu-mi stirbita de sentimentul minuscul dar prezent, de ranchiuna.
O mica parte din mine vrea sa strige, sa tipe la strainii din fata mea! Unde m-ati pierdut? Unde m-ati lasat?
Linisteste-te, iubito! Sigur au o explicatie si dupa cum arata amandoi...sunt in agonie si extaz! In acelasi timp!
Are dreptate! Barbatul inalt si brunet, ai carui ochi sunt identici cu ai mei, se uita spre mine plin de speranta, impartit intre dorinta de a ma strange in brate si grija fata de femeia palida si moale din bratele lui.
-Chemati un doctor si aduceti putina apa! preia controlul Aiden.
-Doar apa, Alpha! spune barbatul. Incepe sa-si revina!
Impinsa de un impuls neasteptat ma apropii de cei doi si cu fiecare pas pe care il fac, bataile inimii devin din ce in ce mai numeroase. Un foc aprins imi curge prin vene, un cantec al sangelui ce recunoaste un alt sange ca el!
Femeia se foieste usor in bratele barbatului si deschide cu greu ochii de un albastru incredibil, usor incetosati dar care se lumineaza brusc la vederea mea. Lacrimi grele se formeaza la colturi si incerc instinctiv sa o alin, mangaindui obrazul delicat:
-Gata! Linisteste-te!
O mana fierbinte se aseaza pe spatele meu si Aiden sopteste:
-Las-o, iubito! Sunt lacrimi de bucurie!
-Lasa-ma jos, Grant! Vreau sa imi strang fiica in brate! suspina femeia.
Desi e la fel de mica ca mine, e surprinzator de puternica. Mai mult obligat, barbatul ii da drumul din brate si ma trezesc infasurata intr-o pereche de brate subtiri dar pline de forta. Parfumul ei ma izbeste, imi darama scuturile uitarii si pentru prima data recunosc ceva familiar din copilaria mea. E mirosul mamei, miros pe care doar in vise il mai simteam si de dorul caruia acestea se schimbau in cosmaruri.
-Nu plange, puiule! ma mangaie duios ea.
Hohote puternice ma scutura si realizez ca plang, plang cu sughituri, suspine si fornaieli dezgratioase de nas dar...pe toti dracii daca imi pasa! Langa bratele mamei se alatura altele vanjoase si stiu instinctiv ca sunt ale tatei. Miroase a brad si zapada, cu totul altfel decat iubitul meu care acum maraie nelinistit cand suspinele ce imi ranesc gatul nu vor sa se opreasca.
-Sshh! Gata, fetita mea! sopteste tata.
Vocea lui sugrumata ma face sa ridic capul si imi vine sa chicotesc cand privesc intr-o pereche de ochi identici, ochi ce clipesc des incercand sa retina lacrimile care stau sa cada. Barbatii!
-Nu iti pierzi titlul daca plangi! il cearta mama. Nu o sa stie nimeni si sincer, nici nu imi pasa!
Isi termina tirada lovind scurt in pieptul barbatului si acum chiar nu pot sa ma stapanesc. Chicotesc printre lacrimi apoi icnesc speriata cand sunt trasa in alte brate puternice. Cu ochii aprinsi si cercetatori, Aiden ma scaneaza rapid si rasufla usurat.
-Sunt bine, soptesc eu.
-Stiu, iubito, dar am vrut sa fiu sigur!
Cu buzele imi culege lacrimile ramase pe obraji si apoi ma saruta lung pe crestetul capului, intr-un gest plin de duiosie care ma face sa plang din nou. Dumnezeule, de cand am devenit asa plangacioasa?!
-Nu v-ati dat seama inca, nu?! spune amuzat tata.
- Despre ce vorbesti? maraie Aiden.
-Spune-le tu, Tris! o indeamna pe mama dupa ce se consulta amandoi din priviri.
Deci...Tris! Banuiesc ca Beatrice e numele mamei si desi as vrea sa stiu sigur...mi se pare penibil sa intreb. Si nedrept! Orice copil trebuie sa cunoasca numele parintilor lui!
-Nu vreti sa stam putin jos? Mie inca imi tremura picioarele, se scuza ea.
-Noi plecam! spune Marcus. Doamne, am si uitat de ei!
-Ramaneti! spune Aiden. Sunteti prietenii nostri si sunt sigur ca Silver nu se fereste de Anne! ranjeste Aiden. Isi impartasesc toate secretele!
Ai tras cu urechea, magarule! marai spre el mental.
Doar nu eram prost sa ratez asa discutie interesanta, intre fete! chicoteste el.
Nu stiu ce se citeste pe fata mea dar isteata Luna intuieste imediat si arcuindu-si delicat o spranceana, ranjeste spre Aiden:
-Cineva a fost curios! Atat de nedemn, Alpha Suprem! pufaie ea.
-Dumnezeule, iubito! Esti incorigibila! ofteaza iubitul ei. Limba aia ascutita a ta, o sa te bage in necazuri mari!
-Eu nu ma supar! Recunosc, sunt vinovat! Si dator pana la moarte sotiei tale! spune Aiden. Acum trebuie sa stam de vorba, incheie serios.
Ne asezam la masa noastra si il am pe Aiden intr-o parte ce ma tine posesiv la pieptul lui in timp ce mainile imi sunt prizoniere in palmele micute ale mamei. In stanga ei, tata o mangaie delicat pe spate in timp ce ma priveste duios, din cand in cand atingandu-mi tandru o bucla rebela ce imi cade insistent pe fata.
-Mai intai, sa ne prezentam, incepe el. Suntem Grant si Beatrice Mitchel, conducatorii haitei Umbra noptii din Alaska. Sotia mea a facut parte din haita Sagetile albe si este fiica de Alpha. Cele doua haite sunt singurele din acest stat si dintre cele mai intinse si puternice. Destinul a facut sa devenim suflete pereche inainte sa devenim majori si ne-am casatorit imediat desi...tatal ei a incercat din toate puterile sa ne desparta, spune scrasnind.
-De ce, Dumnezeu? Ar fi trebuit sa se bucure! Putea sa-si gaseasca jumatatea la celalalt capat al pamantului sau poate niciodata ! Nu isi iubea deloc fiica? intreaba uimit Aiden.
-Ticalosul ala batran ar fi preferat sa ma vada moarta! maraie mama. Am un frate geaman si pentru el era suficient. De cand il stiu a fost obsedat de legendele stravechi si dupa ce m-am casatorit l-am auzit deseori bolborosind ca voi aduce pe lume un monstru. Stiam ca e putin sarit si nu i-am luat in serios aberatiile, mai ales ca am plecat cu sotul meu. Asta a fost prima gresala!
-Totul a fost bine pana mama ta a ramas insarcinata, continua tata privindu-ma fix. Si am aflat ca vom avea...gemeni.
-Gemeni? icnesc eu. Am un frate! spun sigura. Nu stiu de unde stiu dar pot sa jur ca asa e.
-Da, scumpo! Damian! Iti aduci aminte de el? intreaba plin de speranta.
-Nu imi amintesc nimic! Stiu doar ca parfumul mamei mi se pare familiar si sunt sigura ca am un frate, nu o sora!
-Iubito, e asemanator cu parfumul tau! sopteste Aiden. Poate din cauza asta ti se pare cunoscut, sopteste Aiden.
-Nu am de unde sa stiu a ce miros pentru cei din jur, il contrazic eu. Eu nu simt nimic deosebit.
-A violete! spun intr-un glas toti din jurul mesei.
Asta a fost chiar amuzant!
-Si...Alpha, nu ai simtit nimic schimbat in parfumul ei? intreaba viclean tata.
-Doar Aiden! Chiar daca sunt conducatorul tau...iti sunt si ginere...acum, ranjeste iubitul meu. Ba da! Am remarcat ceva nou dar, e la fel de delicios! incheie facandu-ma sa ma inrosesc.
-Si nu te-ai intrebat ce poate fi? spune mama.
-Banuiesc ceva dar nu sunt sigur ca acum mai sunt bucuros! Gemeni ati zis? se incrunta cu fata intunecata.
-Dumnezeule! imi cade cu greu fisa. Sunt...insarcinata!? aproape gem.
-Da, puiule! Si sunt aproape sigura ca vei avea si tu gemeni, toate femeile din familia mea au avut, ma mangaie mama.
-Sa ne apere Dumnezeu, iubito! geme Aiden, luandu-ma speriat in brate. Poate nu si tu, fetita mea! Esti prea mica!
-Aiden, uita-te la mine! striga mama facandul atent. Toate femeile din neamul meu au fost sanatoase si au nascut cu bine! In ciuda aspectului nostru fragil suntem mult mai puternice ! Crede-ma! Si ea e cea mai puternica dintre toate! E o Alpha!
Ultima propozitie ne face atenti si nu pot decat sa bagui...normal, sunt fiica de Alpha.
-Nu puiule, esti o Alpha! spune tata. Te-ai nascut inaintea fratelui tau si esti o Alpha, asa cum in mod ciudat este si el. Dar ai fost si esti mult mai puternica decat el!
-Binenteles! exclama Aiden. Este Luna Suprema! Mai puternica decat orice Alpha, este egala mea!
Tacerea se lasa in jurul nostru si acum vad logica din afirmatia lui. Am fost de multe ori aproape de moarte si totusi am invins-o! Am trecut prin doua respingeri si nu mi-am pierdut mintile! Nu stiu daca e un noroc sau blestem sa pot indura mai multa suferinta decat un om obisnuit.
-Cum dracu a ajuns Silver in Montana din Alaska? ataca nemilos Aiden. Faptul ca mi-a spus Silver desi ei m-au strigat Madeleine, le arata subtil ca sunt a lui si inca nu i-a absolvit de vina.
-Tatal meu! ofteaza mama. El a fost vinovatul. Un timp a fost linistit si ne-a lasat in pace. Asta pana am nascut. A inebunit de tot cand a auzit ca tu te-ai nascut prima. Cateva luni a tot strigat ca esti blestemata si unul din copiii tai va apartine intunericului. Nu l-am bagat in seama si ne-am gandit ca a fost afectat de pierderea statutului de Alpha cand fratele meu a preluat conducerea la majorat. Adam, unchiul tau, m-a iubeste foarte tare si pentru linistea mea si-a folosit puterea de Alpha asupra tatalui nostru.
-Se parea ca isi revenise, continua tata, ba chiar petrecea foarte mult timp in preajma ta. Intr-un mod sucit si nebunesc, te-a iubit! Ne-a spus-o inainte sa moara! Daca nu te iubea, te ucidea, asa cum s-a gandit prima data! Dar a vrut sa-ti dea o sansa!
-De ce dracu l-ati lasat in preajma ei, singur? explodeaza Aiden.
-Ticalosul nu era prost! S-a purtat firesc, ca un bunic iubitor si Mady il iubea! De cate ori ne vizita se tinea tot timpul dupa el! Iar el era complet schimbat fata de ea! Nu mai era nimic din ura care a existat cand s-a nascut ea! spune tata.
-Si l-am crezut! Fetita s-a transformat prima data la doi ani! sopteste mama.
-Dumnezeule! Nu am auzit niciodata asa ceva! Toti o fac dupa cinci ani iar cativa, foarte putini, pe la patru ani, cand inteleg si se pot controla cat de cat! E inspaimantator si al naibii de dureros! icneste sufletul meu pereche.
-Stim! ofteaza tata. Ne-am speriat ingrozitor cand s-a intamplat prima data. Era foarte micuta si nu intelegea nimic din ce i se intampla, nu putea sa se controleze si au trecut trei zile pana a revenit in forma umana. Era un ghemotoc mic, alb si nu statea nici o clipa locului chiar daca scancea speriata. Ne gandeam la un moment dat sa-i punem un clopotel la gat, sa stim unde e! Eram ingroziti ca am putea sa o calcam din gresala in picioare! O tineam in brate cu randul dar trebuia lasata totusi sa alerge, sa gaseasca calea prin care sa se transforme inapoi.
-Un clopotel? Ca la catei? intreb dezgustata. Ranjetul lui Aiden si chicotitul prietenilor mei nu ma ajuta deloc asa ca aleg sa imi descarc nervii pe iubitul meu arogant, pe care il pocnesc peste maini si suier furioasa:
-Nu e deloc amuzant!
-Iarta-ma, iubito, dar...la asta s-au gandit si parintii mei cand te-au gasit! hohoteste el. Ai stat aproape o saptamana in forma de lup si doar ochiul de vultur al mamei te-a scapat de dresajul pe care l-am pus la cale cu Tayler.
-Poftim? icnesc revoltata. Ce dracu era in capul vostru, idiotilor!
-Scuza-ma dar...cred ca te uram putin, recunoaste spasit. Mama nu te lasa din brate si cred ca eram putin gelos, zambeste el. Era singura care te facea sa incetezi cu plansul si noaptea te lua cu ea in pat spre disperarea tatalui meu care, intr-o zi, a facut o gluma, ranjeste el. O gluma care era sa-l trimita pe canapea pentru o perioada nedeterminata!
-Ce putea sa spuna tata, sa o infurie asa rau pe mama? intreb curioasa. Realizez cu intarziere ca am folosit mama si tata de fata cu cei ce mi-au dat viata dar...ei sunt singurii parinti pe care i-am stiut pana acum si sper sa ma inteleaga. Si o fac. Mama bate usor pe mana, zambind intelegatoare.
-Cu o zi inainte de a te transforma, tata a spus in gluma ca prefera , daca tot nu are de ales, sa-si imparta patul si pe mama cu o fetita decat cu un ghem puricos! ranjeste Aiden.
-Nu te cred! chicotesc eu. Ma iubea!
-Binenteles ca te iubea! Toti te iubeau! Dar nu chiar atunci...intelegi? O iubea pe mama si de o saptamana nu prea mai avea atentia ei. Nimeni in afara de tine nu avea atentia ei! Asa ca...le-am propus sa te tin la mine in camera! Poate aveam mai mult noroc! chicoteste el.
-Si de ce m-ai fi luat in camera ta? Nu mi-ai aratat niciodata ca ti-as fi draga! M-ai tolerat! intreb suspicioasa.
-Vezi tu, iubito...eram in rahat pana in gat! Era doar o chestiune de ore pana sa afle parintii mei ce tampenie facusem si speram ca asa pot scapa nepedepsit. Si te inseli, intodeauna am avut o slabiciune pentru tine dar eram un idiot mandru si nu am vrut niciodata sa-ti arat. Cine te scapa din nebuniile pe care le faceai cu tembelii aia doi? De ce nu erai niciodata pedepsita? intreaba glumet in timp ce puncteaza fiecare propozitie cu un sarut scurt si tandru.
-Nu am sa te intreb ce ai facut, spune-mi doar daca m-ai primit in sanctuarul tau! Nu imi amintesc sa fi calcat prea des acolo!
-O, te-am luat in camera mea desi mi-a trebuit o gramada de timp sa o conving pe mama ca nu te scap din ochi si ma port frumos.
-Si? Te-ai purtat frumos?
-Binenteles! Pana au adormit! zambeste miseleste. Apoi, enervat de scancetele tale, te-am amenintat ca la prima ora a diminetii, incep sa te dresez! Daca tot iti place sa arati ca un catel, atunci ti-am spus prima data Puppy, atunci sa sti si ce face unul!
-Ticalosule! rad amuzata. Si eu ce am facut?
-Hm, prima data m-ai marait si la final...m-ai muscat! zambeste el.
-Pe bune? Inseamna ca m-ai suparat rau! chicotesc eu.
-Da. Asa mi-am dat seama ca doar atunci cand esti foarte suparata, emotionata, chiar bucuroasa, doar atunci te transformi. De cate ori ramaneai blocata in forma de lup, te provocam! Asa a fost si in noaptea aceia. Am adormit si m-am trezit in timpul noptii cu o fetita blonda, goala pusca, ce se inghesuia langa mine, tremurand de frig. Erai cel mai frumos lucru pe care il vazusem in viata mea! Chiar daca atunci nu mi-am dat seama, te-am iubit cu toata fiinta mea! Mai intai ca un frate si mai tarziu ca un iubit. Nu te-ai intrebat niciodata de ce nu te baga nimeni in seama? Si ma refer atat la fete, cat si la baieti. Fetele erau geloase pe frumusetea ta iar baietii stiau ca dau de dracu te ating!
-Si tu cine erai?
-Eu eram dracul, iubito! Si ei stiau! spune ranjind.
-Si ce ai facut cand am revenit in forma umana, intreb curioasa. Si daca ma iau dupa expresiile celorlalti, nu sunt singura.
-Te-am imbracat cu un tricou de-al meu si te-am trimis la baie!
-La baie? De ce? Miroseam urat? stramb din nas.
-Nu, scumpa mea! De cand te stiu, mirosi delicios! Imi era frica sa nu imi uzi patul! Te-am si avertizat! A trebuit sa te duc eu, tricoul meu iti venea pana in pamant si te impiedicai la fiecare pas. Ai adormit imediat cum te-am pus in pat si toata noaptea ai stat in bratele mele. De cate ori te indepartam de mine...scanceai atat de induiosator incat mi s-a facut mila de tine. Asa ne-a gasit mama dimineata, tu agatata ca o iedera de gatul meu si eu tinandu-te protector in brate.
-Te-a mai pedepsit? intreb curioasa si zambind stramb. Marturisirea lui aproape m-a facut sa plang dar cum celelalte doua femei nu se sfiesc sa o faca, prefer sa fiu eu cea curajoasa.
-Binenteles! Pedeapsa mea a fost sa fac pe bona pentru tine!
-O, Doamne! Inteleg acum de ce mai tarziu m-ai ignorat cat ai putut! Nimic nu poate fi mai groaznic pentru un pusti de 9-10 ani decat sa pazeasca un tanc de...3 ani! Chiar, cati ani am cu adevarat? Din cate am inteles, mi-au aproximat varsta dupa ce mi-au controlat dintii! Ca la caini? pufnesc jumatate ofensata, jumatate amuzata.
-De Craciun implinesti 18 ani! spune mama.
-Ei, dracie! Nu esti nici macar majora! Dar....asta nu ma impiedica sa fac in continuare dragoste cu tine, sopteste in urechea mea.
Se pare ca tata are un auz foarte fin pentru ca il priveste stramb pe iubitul meu, ceea ce e chiar amuzant daca te gandesti ca e printre primii care a stiut sigur ca sunt insarcinata. Dar...una e sa nu te gandesti ce face fiica ta noaptea, cu un barbat, si alta sa-l auzi pe respectivul promitandu-i  ca va face dragoste cu ea. Cred!
-Si tot nu ne-ati lamurit cum a ajuns Silver in Montana, revine Aiden insistent cu intrebarea.
-Socrul meu! Dupa ce ne-a castigat increderea si am lasat putin garda jos, intr-unul din rarele momente cand a ramas nesupravegheat, a luat-o si a fugit cu ea. Aranjase cu un cuplu de rogue, pripasiti in haita noastra, contra unei sume grase sa fuga cu fetita. Ticalosii au disparut atat de repede incat ne-a fost imposibil sa ne dam seama pe unde au luat-o! Am banuit ca au folosit un avion pentru ca nu i-am pierdut urma la un aerodrom privat, lucru pe care mi l-a confirmat si tradatorul ala batran cand am reusit sa pun mana pe el.
-Dar...era prea tarziu, suspina mama. Trecusera deja trei zile si aveau un avans foarte mare in fata noastra. In plus, cand l-am gasit pe bunicul tau...era pe moarte. Si-a luat singur viata cand a realizat probabil ce a facut...nu stiu...cert e ca nu am apucat sa aud decat ca traiesti si te-a trimis departe, foarte departe. Apoi...a murit.
-Si bine a facut! maraie tata. Altfel il omoram cu mainile mele! A fost cea mai urata perioada din viata noastra! Sotia mea era sa isi piarda mintile de durere, eu ma transformasem intr-un monstru fara inima si putin a lipsit sa nu clachez. Fara sa vreau, am aruncat toata vina pe femeia iubita, mi-am neglijat singurul copil pe care il aveam, distrugeam tot ce intalneam in cale, oameni, lucruri, sentimente, tot! Damian a fost cel care ne-a salvat! sopteste tata.
-Trecusera deja doi ani de cand te pierdusem, ofteaza mama, doi ani cumpliti! Nu imi pierdusem doar fetita, incet, incet, imi pierdeam sufletul pereche si eram sigura ca foarte curand, si mintile. Singura fiinta care ma tinea pe linia de plutire era fratele tau. Vezi, voi doi ati avut o relatie aparte. Cand unul dintre voi patea ceva, celalalt simtea aproape aceiasi durere. Daca tu erai suparata,asa era si el. Cand erai fericita si el era fericit in ciuda tristetii apasatoare care domnea in familia noastra. Asa mi-am dat seama ca traiesti si esti bine! Legatura care v-a unit inca de la nastere a fost liantul care ne-a facut sa mergem mai departe si sa fim din nou o familie! suspina ea. Nu stiu ce ai simtit tu dar el a stiut intodeauna cand pateai ceva, cand iti era frica si multumesc lui Dumnezeu, nu au fost prea dese intamplarile astea.
Lacrimile care imi curg pe obraz nu le simt decat atunci cand mama mi le sterge bland si ma imbratiseaza suspinand. Nici Aiden, nici tata nu intervine si simt cum legatura cu familia mea e totala, fara nici o urma de indoiala, fara reprosuri sau ranchiuna. Soarta ne-a jucat o festa urata si imi dau seama ca eu am avut de fapt o viata mai buna decat a lor, am avut norocul sa gasesc oameni minunati care m-au iubit neconditionat si care nu m-au considerat niciodata o intrusa.  Spre deosebire de ei care au pierdut un copil pe care nu l-au uitat niciodata eu am gasit niste parinti care m-au facut sa uit ce-am pierdut.
Nu pot sa spun ca nu m-am gandit la ei dar dragostea care mi-a fost oferita a sters rapid momentele de tristete din sufletul meu.
-Gata, scumpo! Nu vrei sa faci rau bebelusului! ma mangaie Aiden.
Bebelusul! Sau...bebelusii! Atat am fost de prinsa cu ceea ce mi s-a intamplat incat nu prea am realizat starea in care ma aflu. Acum...realitatea ma izbeste din plin si nu stiu sigur daca sa plang sau sa ma bucur. Ador copiii si mutrita dulce a micului Sebastian imi vine instantaneu in minte dar acum...imi este teama. Teama ca nu voi fi o mama buna, teama ca as putea traii ceva asemanator cu ce au trait parintii mei, teama de a infrunta un viitor necunoscut.
Sunt langa tine, iubito! Nu esti singura, scumpa mea! Vom infrunta impreuna orice ne va aduce viata! ma incurajeaza mintal iubitul meu. Zambesc in sinea mea si stiu ca atata timp cat este langa mine, voi iesii invingatoare din orice lupta.
-Ce zi! suspina Anne. Prietena mea are ochii rosii de plans si pot sa pun pariu ca nici ai mei nu arata mai bine, cum la fel sunt si cei ai mamei mele. Mama mea. Pana acum, singura femeie careia i-am spus mama a fost Luna Blanche si simt o urma de remuscare, ca si cum as trada-o spunand altei femei, mama.
Inceteaza! Mama ar fi prima care s-ar bucura ca ti-ai gasit adevaratii parinti! Stie cat de mult o iubesti si nu s-ar teme ca te-ar putea pierde!
Afurisitul! Ma citeste ca pe o carte deschisa si uneori e frustranta aceasta legatura dintre noi. Nu poti ascunde nimic si daca as incerca sa-l blochez, ar fi mai insistent.
Binenteles, iubito!
Rahat! Ranjetul lui arogant ma infurie de-a dreptul si imi dau seama cat de naiva am fost sa cred ca pot sa-l tin departe de mintea mea.
Nu ai sa poti niciodata! Nu atata timp cat suntem suflete pereche! Si eu sunt un tip insistent, si posesiv, si...curios! ranjeste el.
Sa ti-o trag! Asta ca tot vezi tu ce in capul meu! ripostez iritata.
Imediat ce ajungem in camera! As fi chiar prost sa te refuz! chicoteste el.
Gata! Incerc sa-l ignor si sa-mi focalizez atentia asupra celorlalti dar e al naibii de greu cand sunt pipaita fara rusine pe sub masa si afurisitii de hormoni fac un dans al fericirii in corpul meu. Mirosind parca excitatia din corpul meu si victoria facila asupra simturilor care au luat-o brusc razna, Aiden se ridica brusc si spune:
-E tarziu si cred ca am avut toti o zi nu prea usoara! Continuam maine, acum vreau sa-mi duc iubita, sa se odihneasca!
-Sunt sigura ca numai la odihna te-ai gandit! spune ranjind Anne. De aici pot sa miros ce va trece prin cap!
-Imi place ca esti corecta! chicoteste Aiden in timp ce Marcus ofteaza resemnat si mama incearca sa-si ascunda zambetul. Doar tata icneste ofensat si mie imi vine sa intru in pamant sau...sa-i pun botnita prietenei mele mult prea vorbarete.
-Hai! Acum, iubitule! il indemn eu. Pana nu deschide gura din nou!
Remarca mea disperata e motiv de amuzament, chiar si tata zambeste ca apoi sa ma traga intr-o imbratisare aproape disperata.
-Te iubesc, fetito! Mi-ai lipsit asa mult! Iarta-ma! Nu am reusit sa te feresc de primejdii asa cum trebuia! murmura cu vocea inecata in lacrimi.
Nu as fi crezut niciodata ca muntele asta de barbat ar putea sa lacrimeze dar m-am inselat, barbatul este parinte si parintii sunt vulnerabili. Asa cum voi fi si eu, si Aiden, asa cum sunt toti cei care au copii!
Privesc in ochii ca argintul si il mangai sfioasa pe obrazul usor aspru de la barba ce a inceput sa-i cresca. Imi prinde mana si mi-o saruta cu veneratie ca apoi sa-mi sarute tandru fruntea.
-Te iubesc! imi sopteste.
Stiu. O simt. Nu stiu ce as putea spune asa ca prefer sa tac si sa-mi las obrazul pe pieptul lat, imaginandu-mi cum ma strangea in brate cand eram doar un bebelus. Surprinzator, nu imi este greu deloc. Imaginile imi vin firesc, natural si zambesc pe ascuns cand mi-l imaginez pe Aiden tinand la piept copilasul nostru.
Copilasii! Doar nu o sa rupi tocmai tu traditia desi...eu as fi mai mult decat fericit! Nu stiu daca am sa supravietuiesc pana la sfarsitul sarcinii! ofteaza el.
Chicotesc infundat si ma desprind cu regret din bratele tatalui meu. Un cascat lung imi scapa si de abia apuc sa-mi duc mana la gura, nu de alta dar nu cred ca se cade sa-ti arati amigdalele chiar fiind intra-o stare ca a mea.
-Cineva e foarte obosit! Noapte buna, draga mea! Sper sa apuci sa dormi putin! isi da drumul la gura, din nou, prietena mea. Ne saluta din mers si e aproape luata pe sus de sotul ei care arata disperat si amuzat, in acelasi timp.
- Noapte buna! ne ureaza mama dar nu se indura sa-mi dea drumul la mana. Gestul nu-i scapa iubitului meu care promite solemn:
-Nu dispare nicaieri in noaptea asta! Promit ca o veti avea tot timpul maine, numai pentru voi!
-Ati putea merge cu noi, acasa, cand se termina reuniunea? intreaba tata. Damian ar fi extrem de fericit sa-si vada in sfarsit sora!
-Imi pare rau dar...nu acum! I-am promis mamei ca o aduc acasa si eu ma tin intodeauna de cuvant, mai ales cand imi este amenintata viata, glumeste el. Sunteti invitatii mei daca vreti sa vedeti unde a crescut fiica voastra si sunt sigur ca mama ar fi bucuroasa sa va cunoasca!
Comunicand in felul nostru, cei doi se privesc pentru o clipa si mama spune bucuroasa:
-Am fi incantati!
Nici nu dispar bine din raza noastra ca sunt prinsa intr-o imbratisare stransa si cel mai puternic varcolac din lume, spune cu glasul taiat de emotie:
-Nu stiu daca sa rad sau sa plang, dragostea mea! In clipa asta sunt cel mai fericit dar si cel mai speriat barbat din lume! Te iubesc, micuto! Si deja iubesc copilul sau copiii ce cresc aici si isi lipeste palma de pantecul meu.
Fiorii ce imi strabat locul acela se indreapta vertiginos mai jos si sunt pregatita pentru orice lucru pacatos ii poate trece prin minte si dupa cum am ajuns sa-l cunosc....are o minte de-a dreptul murdara. Incerc sa alung teama din sufletele noastre si soptesc seducator:
-Am de gand sa imi tin promisiunea de mai devreme!
Cu un zambet miselesc, spune ranjind:
- Si eu voi face orice sa...o ti cat mai bine!
Nu imi scapa dublul sens din raspunsul lui si chicotesc amuzata:
-Esti un magar!
-Posibil! Dar ma iubesti si asa!

Buna dimineata, scumpelor! Somn usor, Mary! Asta dupa ce public!
Sunt sigura ca nu va asteptati sa postez tot aici si asa repede dar...cum am inceput o noua carte, Jocuri interzise, e cazul sa termin cartile ce se apropie de final. Aici mai am un capitol si epilogul.
Nu va ma bat la cap, nu stiu ce greseli am si sunt sigura ca e mai plin ca de obicei dar promit sa ma uit peste el cand ma trezesc!
Lectura placuta si fiti ca de obicei, ingaduitoare! Treceti peste gramatica mea aproape inexistenta!
Va iubesc din tot sufletul meu!