Rogue

Rogue cap.9

Acest capitol este pentru tine, dedelove 72, draga mea! Nu am uitat sa sti!

-Aiden!

Vocea plina de durere si teama a iubitei mele sparge linistea din canalul nostru de comunicare, facandu-ma sa ma cutremur. Panica si un presentiment urat imi umple sufletul de spaima. Sunt in cel mai indepartat colt al teritoriului haitei si as vrea sa zbor, numai sa fiu acum langa ea sa o protejez, sa inlatur orice pericol o pandeste.

Cu un urlet sinistru ma transform fulgerator si fara nici o avertizare pentru cei de langa mine, ma intorc la sufletul meu pereche. O strig speriat in mintea mea si cand nu primesc nici un raspuns , disperarea mea ajunge la cote maxime indemnandu-ma sa alerg mai repede. Salturile uriase pe care le fac ma uimesc si pe mine dar tot ma simt neputincios, o voce mica imi spune ca e in primejdie. Ma indrept spre luminis, acolo unde stiu ca sta tot timpul si unde a mers sa-si ia la revedere de la copii inainte sa plecam.

Imaginea din fata mea e dezolanta si inspaimantatoare. Fara sa ma pot abtine, urletul care mi-a scapat e plin de jale si amenintator in acelasi timp. Trupul mic si fragil al sufletului meu pereche e inert, gol si plin de sange. Rani adanci brazdeaza pielea fina dar cea mai grava e gaura de sub sanul stang, din care curge suvoi lichidul vital vietii.

In jurul ei sunt cel putin zece lesuri a unor barbati necunoscuti. Una dintre femei se agita neputincioasa incercand zadarnic sa opreasca hemoragia fatala cu o compresa improvizata in timp ce unele fac zid de aparare in jurul copiilor ce plang inspaimantati.

Aparitia mea le face sa incremeneasca, nu stiu ce mi se citeste pe chip acum dar simt nevoia sa sfasii si sa distrug pe oricine mi-a ranit sufletul pereche. Un urlet terifiant imi insoteste ultima miscare ce ma aduce langa ea si o trag grabit in bratele mele.

-Iubito! Glasul mi se frange cand simt raceala corpului mic si nemiscat. Respiratia ei e atat de usoara, aproape imperceptibila si inegala, buzele sunt vinetii iar pielea a capatat culoarea varului.

Ma ridic fulgerator cu ea in brate si de abia atunci vad grupul de barbati ce ma privesc ingrijorati. Nicolas se dezmeticeste primul si se repede spre mine vrand sa ma ajute. Marai amenintator si cu o voce mai rece ca moartea, ordon:

-Vreau sa-mi aduceti vinovatii! Nimeni nu se atinge de ei in afara mea, eu sunt singurul care le va smulge capetele, eu am sa-i ucid!

O tuse seaca urmata de un ras chinuit se aude in linistea mormantala. Unul dintre atacatori isi ridica cu greu capul si cu un ranjet diabolic pe fata, spune chinuit:

-Prea tarziu, ne-am indeplinit misiunea. Alpha Suprem nu mai are o Luna! O Luna nedemna, un Rogue!

Un val de sange tasneste pe gura ce-si da ultima suflare, ochii goi si reci ramanand atintiti si in moarte pe trupul din bratele mele.

-Trebuie dusa cat mai repede la doctor! Am eu grija aici. Vocea lui Nicolas ma smulse din oceanul de ura in care eram si ramane incremenit cand imi vede privirea. Ochii mei rosii, turbati, ochii de Alpha, scanau furiosi mormanul de cadavre in cautarea unuia pe care sa-mi vars furia si frustrarea, unul cu suficienta viata in el sa si-o blesteme.

-Alpha, Luna are nevoie de ajutor!

Femeia care a incercat sa o ajute ma impinge hotarata spre sat. Desi ma simt iritat de cutezanta ei, recunosc ca are dreptate.

Alerg ca si cum intreg iadul e in urma mea. Tin in bratele mele viata. Nu mi-as ierta niciodata vina care ma apasa, nu am stiut sa o tin in siguranta!

Cu toate ca e mic, spitalul din fata mea e unul dintre cele mai moderne , cu cei mai buni medici pe care oamenii si ar dori. Chiar si cele mai mici haite pun accent pe educatie, siguranta si protectie. Nu suntem nevoiti sa alergam in marile orase pentru ingrijiri medicale, putini stiind de existenta noastra, a varcolacilor.