Rogue

Rogue cap.10

KatyKaatyO,acest capitol e pentru tine, frumoaso!

Intunericul ma trage incet dar sigur in jos. Ciudat, nu imi este teama , chiar imi place! E liniste si toata durerea a disparut, simt ceva ce nu am mai simtit de mult: pace.

Bula mea de fericire crapa, o amintire, un chip......o voce. O voce ce sfasie intunericul ca o raza de soare si ma agat inconstient de ea. Ma trage usor spre lumina, ma incalzeste, ma alina. Doi ochi verzi insotesc glasul tandru ce ma roaga, ma ameninta, ma alinta. Amintirile ma prind intr-un carusel al mintii, aceeasi imagine ivindu-se mereu. Barbatul urias, frumos ca un zeu, ademenindu-ma spre el. Intind sfioasa mana si atigerea sa imi provoaca un soc, mii de impulsuri electrice imi scutura trupul si ma trezesc privind in cei mai frumosi ochi din lume.

Degete tremuratoare imi mangaie bland fata si inainte sa ma sarute sopteste tandru: Te iubesc,bine ai revenit inapoi!

Amintirea atacului brutal din padure imi vine fulgerator in minte . In acelasi timp constientizez durerea surda de sub sanul stang precum arsura de deasupra claviculei. Nu-mi amintesc sa fi fost ranita acolo si o presimtire sumbra isi face loc ca un sarpe. Imi duc degetele usor spre gat si icnesc speriata cand simt urma. Printre suspine nu reusesc sa spun decat atat:

-De ce?

-Iarta-ma iubito! As fi facut orice sa te tin in viata!

Vinovatia si regretul i se citesc in voce si pe chip. In sufletul meu stiu ca nu si-ar fi incalcat niciodata promisiunea daca nu ar fi fost nevoit dar o mica parte din mine, una copilaroasa, stiu, nu o intereseaza asa ca rabufnesc furioasa:

-Mi-ai promis! La dracu, mi-ai promis!

-Stiu, iubito, stiu! Si mi-as fi tinut promisiunea daca viata ta nu ar fi fost in pericol!

Lacrimi fierbinti imi ard obrazul si blestem in gand soarta de rahat. Nu am cerut nimic, niciodata, poate putina dragoste dar tot ce am primit in ultima vreme a fost doar nebunie si durere.

-Nimic nu a fost asa cum trebuie intre noi! Nu am simtit decat dezamagire, ma tangui in continuare.

-Toata lumea afara! Doctore, daca e nevoie sa o consulti, fa-o acum si pe urma iesi!

Glasul lui aspru si autoritar maraie comenzile si nu sunt uimita de rapiditatea cu care ceilalti se comformeaza. Intreaga lui fiinta emana o forta indestructibila, te supui fara sa vrei si cauti sa o faci cat mai repede si bine.

Dupa un control amanuntit in urma caruia am primit un verdict favorabil, medicul a plecat nu inainte sa-mi zambeasca cald si sa ne anunte ca putem pleca dimineata, acasa. In tot acest timp, Aiden a stat cu spatele,nemiscat, la fereastra. In naivitatea mea am crezut ca imi ofera putina intimitate.

Cu o miscare brusca, dupa ce medicul s-a facut nevazut, a tras panza subtire de pe corpul meu , acoperit doar de o pereche modesta de boxeri.

-Ce naiba faci? Am tresarit speriata si cu obrajii in flacari.

-Nimic. Vreau sa-ti vad toate ranile. Nu pleci de aici pana nu esti total vindecata, maraie el.

-Inceteaza! Ai auzit ce a spus doctorul . Si acum acopera-ma pana nu-ti tabacesc fundul, spun suparata, incercand cu mainile sa-mi ascund sanii dezgoliti.

Rasul lui vesel si dezlantuit nu reuseste decat sa ma infurie mai tare si uitand de rusine, caut ceva cu care sa arunc in el. Nu este cea mai inteligenta miscare, toata aceasta foiala provocandu-mi un val de durere ce ma face sa scap un scancet prelung. Cu o viteza supranaturala, e deja langa patul meu si imi prinde mainile, obligandu-ma sa stau nemiscata.

-Gata iubito, iti faci rau singura! Uite, aproape toate ranile au disparut!

Ochii lui lacomi cerceteaza fiecare bucatica de piele dezgolita, o furie oarba citindu-se pe fata lui cand ajunge la urma lasata de glont. Incerc sa ma uit si eu dar din pozitia asta mi-e imposibil sa vad ceva, reusind doar sa-mi provoc un nou val de durere.