Totul se schimba

capitolul 8

Perspectiva lui Antonia

-Sophie, stii ca oricare ar fi rezultatul nimeni nu o sa afle, bine?

-Nici lui James n-ai de gand sa-i spui? -spune ea uitandu-se la mine cu o privire ingrijoratoare.

-Ba da , doar ca nu acum.

-iti multumesc ca ai incredere in mine-spune Sophie imbratisandu-ma.

-Si eu iti multumesc ca ai venit cu mine.

Cand asteptam in fata cabinetului , o asistenta vine spre mine cu o foaie si un halat pentru mine, cred.

-Domnisoara Antonia Morgan?

-Da , eu sunt !

-Puteti veni cu mine, doamna doctor va asteapta.

O urmez pe femeie intr-o camera ingusta , iar ea imi da halatul ce il are in mana, facandu-mi semn sa il imbrac. Dupa ce ma schimb si imi impaturesc hainle mele , ies inapoi pe hol si merg cu asistenta pana in cabinet. 

-Va puteti aseza aici! -spune asistenta aratand spre un pat din stanga camerei .

Eu ma conformez  si ma intind pe un pat ingust , asteptand sa vina doctorul .

-Buna, tu trebuie sa fii domnisoara Morgan!

-Da. -spun sfioasa ,evitand contactul cu el .

-Din datele ce le am aici , doriti un control de sarcina.

-Asa-i !

-Sa vedem daca sunteti insarcinata , cand ati avut ultima menstruatie?

-Acum o luna jumate.

Cat timp imi pune doctorul intrebari , imi pune pe burta o substanta rece , gelatinoasa si o  intinde cu un aparat , uitandu-se pe monitor.

- Cand a fost ultimul contact sexual ?

-Acum o luna.

-Si te-ai protejat?

-Luam anticonceptionale , dar in ultima luna nu mai luasem , uitam de fiecare data.

-Pai si ai vrea sa pastrezi copilul?

-Asta inseamna ca ...

-Esti insarcinata , si dupa cum vad , ai 3 saptamani.

-De asta mi-a fost rau?

Intreb in timp ce imi sterg burta.

-Probabil , ce te-a durut ?

- Capul , dar doar in ultima saptamana si stari de voma.

-Doar stari de voma , sau ai si varsat ?

-Acum doua saptamani aveam doar stari de greata , dar de o saptamana vars in fiecare zi , cateodata chiar si de 2 ori pe zi.

-Pai asta nu e chiar bine , am sa-ti prescriu niste pastile ca sa-ti diminueze varsaturile si sa vii la control peste 2 saptamani ca sa vad cum te mai simti.

-Bine .- spun ezitand si uitandu-ma pe perete , ferindu-mi fata de doctorul tanar ce se uita la mine , el avea in jur de 30 de ani si niste ochi verzi patrunzatori.

-Presupun ca nu te asteptai sa fii insarcinata .

-Nu e ceva la care sa ma fi gandit la 19 ani.

-Stiu , suna al naibii de inspaimantator sa ai un copil la varsta asta.Dar timpul o sa treaca si asa va creste si el .

-Nu vreau sa-l pastrez. -spun deodata, adica numai gandul la a avea un copil ma sperie de moarte.