Totul se schimba

capitolul 14

-Nu , stati . Nu pot face asta.

-Deci vrei sau nu sa pastrezi copilul.

-Da , cred ca da.

-Bun atunci . Ma bucur ca te-ai razgandit .

-Da ...

-Atunci nu te mai retin. Nu vreau sa te razgandesti .

-Bine. Atunci eu plec.

-Bine. Te mai astept la consult.

-Nu o sa mai vin aici. Eu locuiesc in Londra.

-Bine. Atunci sa ai grija de tine si de copil.

-Multumesc pentru tot. O zi buna.

-La revedere .
Ies din cabinet si ma duc sa ma schimb in rochia mea. Il vad pe James stand pe scaunul din sala de asteptare si merg spre el cu pasi timizi.
-Hei! -ii spun asezandu-ma peste picioarele lui.
-Hei, ai terminat deja ?

-Da. Nu am mai facut avortul.

-Ce?

-Nu am putut sa avortez. Esti suparat ?

-Nu Doamne Toni. Cum sa fiu suparat ?
Ma strange tare in brate si isi apasa buzele peste obrazul meu firbinte.
-Cat ma bucur ca nu ai mai avortat. Asta inseamna ca o sa fim parimti.

-Asta ma sperie cel mai mult. Ce o sa ne facem James ? Cum o sa ne descurcam cu scoala ?

-Hei, stai , respira , apoi expira . Linisteste-te. O sa vedem ce o sa facem. Acum hai sa mergem la hotel si sa vorbim acolo mai mult.
Ne urcam in masina si incepes sa vorbim. Eu spijinindu-mi capul de geam.
-Mi-e frica.
-Si mie. Tare de tot.
-Ce o sa spuna tata.
-O sa inteleaga. Este un barbat intelegator. Ai mai vorbit cu Sophie ? Ce o sa faceti ?
- Am si uitat. Nu stiu. Vreau sa plec , vreau sa imi cunosc mama. Vreau sa stiu ce s-a imtamplat. Ce i-a facut sa ne desparta. Ce o sa spuna mama despre mine. Ca sunt o curva gravida.
-De ce dracu ar spune ca esti o curva gravida ?
-Am 19 ani si sunt insarcinata.

-Ai mai spus asta. Gata. O sa ne descurcam noi cumva. O sa renunt la un an si apoi o sa mearga la cresa.

-Pe bune , renunti la un an ?

-Vorbesti ca si cum as disparea un an. Asa o sa fim amandoi in acelasi an.

-Mai vedem noi pana atunci. Vrei sa mergem acasa ?

-Pai nu mergem acasa.

-Nu , adica acasa , acasa.

-De ce ?

-Nu prea imi mai arde acum sa ma bucur de plaja si toate astea ? Vreau sa ma intalnesc cu mama. Vreau sa o cunosc mai bine pe sora mea. Asara am vorbit cu tata , dar nu i-am spus nimic legat de Sophia sau de copil . Doar i-am pus telefonul ei la ureche ca sa poata sa-l auda.

-Da ? Si cum a reactionat.

-M-a strans in brate si i-au dat cateva lacrimi.

-Tu ai vorbit cu mama ta ?

-Da , am auzit-o . Are vocea aproape ca a mea.

-Si cum ti s-a parut ? Adica stii tu ... din ce ai auzit.

-Nu stiu , pare draguta, protectoare , dar dracuta. Ii tot spune sa aiba grija.

- Asa sunt mamele.

-Probabil...
Opreste masina si ma imbratiseaza, soptindu-mi :
-O sa fii o mama foarte buna. Poti sa iti continui scoala imediat ce nasti.