Totul se schimba

capitolul 31

Perspectiva Antoniei
M-am trezit dimineata urmatoare cu un miros de spital ce imi invada narile , cu acea atmosfera crispata , si a trebuit sa stau cateva secunde sa analizez totul , pentru a-mi aduce aminte ce s-a intamplat . Eram singura in salon , mama si tata erau pe hol si vorbeau , amandoi cu halatul alb pe ei . Cand am clipit mi-am adus aminte brusc de copil , ca si cum as fi fost in transa pana acum si nu stiam ce lipseste . Inspiram neregulat , lacrimile care se prelungeau pe obraz imi ardeau sufletul . Baietelul meu nu mai era ...s-a dus ! S-a dus ! Constientul imi tot repeta asta prin minte , dar nu vroiam sa il cred . Nu poate fi adevarat...cu ce am gresit ? Cu ce a gresit el ? Imi dadeam seama ca tremur si ca nu ma puteam controla . Tineam mainile in jurul abdomenului si incercam sa il simt , dar nu era...plecase . M-am intors pe o parte a patului si am continuat sa imi tin ochii inchisi si sa scancesc . Nu vroiam pe nimeni ... Am deschis ochii pentru o secunda si m-am uitat la ceasul ce indica ora 6 dimineata . Am inchis ochii inapoi si am inceput sa ingan cateva versuri dintr-un cantec ce m- il fredona tata inainte de culcare , pana ce am adormit .
Perspectina Sophiei
Cand ma trezesc , il caut pe Luca bajbaind cu mana prin pat . Deschid ochii si observ ca el nu se mai afla aici , in camera . Dau sa ma ridic din pat , iar usa de la baie se deschide spre surprinderea mea , si apare Luca , cu un prosop negru infasurat in jurul taliei , stropii de apa cazand de pe cap , pe umeri .
-Hei ! Te-am trezit ? Spune el in timp ce se aseaza pe pat .
Eram buimaca si nu prea intelegeam ce spune , asa ca incercam sa fiu pe cat de mult posibil atenta .
-Nu...nici nu stiam unde esti .
Ezita si spune ca a vrut sa faca dus . M-am dus la Taylor in camera si am scos din dulap niste haine pentru Luca . Sper ca nu se va supara Tay cand va observa ca-i lipsesc din ele , dar nu vroiam sa il trezesc atat de devreme . Macar jumatate de ora sa il mai las sa doarma .
-Vii azi la cursuri sau ramai la spital ?
Luca se imbraca in hainele aduse de mine , in timp ce eu stateam intoarsa cu spatele la el , si il anuntam ca o sa stau la spital . Dupa ce se imbraca , ne hotaram sa coboram jos , la bucatarie si sa mancam . Eu inca eram in pijamale si foarte somnoroasa . Ma gandeam sa mananc dupa ce va pleca Luca , chiar inainte de a merge sa o vad pe Toni . La masa nu prea vorbim , e mai multa tacere , dar e mai bine asa , nu aveam chef de vorba . James probabil era la spital deja , cand am trecut pe langa camera lui , usa era intredeschisa , iar el nu era in camera .
-Vad ca nu esti in cea mai buna stare a ta , spune Luca .
-Nici nu iti inchipui .
-O sa ma duc sa o vad pe Toni dupa ce plec de la aici . Vrei sa ii transmit ceva ?
-Nu . am raspuns eu sec . Cu siguranta nu vrea sa auda de mine in momentul asta , e ca si cum ai vrea sa te intalnesti cu cel ce te-a lovit cu masina .Numai ca asta nu se poate ca tu esti deja mort , iar soferul isi petrece timpul perpelindu-se prin baruri .
-Ok . Ma asteptam la ceva mai dragut , nu la un simplu 'nu' .
-Mda...se pare ca inca nu ne stim atat de bine !
-Aaa, o sa prefer sa schimb subiectul , caci chiar nu am nicio idee unde se va ajunge cu asta . spune el si se ridica de la masa .
-Pai...iti multumesc pentru gazduire si mancare , o sa ma intorc in seara asta sa iti inapoiez hainele , haine a carui posesor nu il stiu . A cui sunt hainele pana la urma ?
-A unui prieten cred , gen frate ceva ...e mai greu de explicat .Oricum , e cineva din familie.
- Cred ca m-ai bagat si mai mult in ceata , dar o sa ma prefac cum ca am inteles despre ce este vorba , deci bine...o sa aduc hainele mai tarziu . Iar acum o sa plec . Multumesc inca o data de gazduire .
Ne departam de masa si mergem spre usa de la intrare , el punandu-si geaca in spate si iese pe usa . Dupa ce face cativa pasi pe alee , strig la el si ii multumesc ca a venit aseara , iar el imi face cu mana .
Tay coboara scarile si se indreapta spre mine , luandu-ma in brate si alintandu-ma frateste .
-Cine era ? Ma intreaba el punandu-si capul pe umarul meu stang si cascand zgomotos . -Luca...
-Deci asa , vestitul Luca a fost la noi acasa si eu nu am stiut .
-Ceva de genul . O sa va fac cunostinta intr-un final .
-De ce ai crede ca nu il cunosc ?
-Ce ? Spun total confuza de ce am auzit .
-Nimic . Am glumit .
-Ok. Spun si mai confuza decat prima oara . -Ai mancat ? Unde sunt toti ceilalti ?
-N-am mancat , am vrut sa stam la masa amandoi . Iar ceilalti sunt la spital cu Toni .
-Stai , ce ? De ce e la spital ? I s-a facut rau ? Cum e baiatul ?
-Pai baiatul nu mai e . A avut un avort spontan . Iar acum e bine ...cred . Mama si tata sunt cu ea .
-Si eu de ce aflu abia acum ? Un mesaj ceva ...heloooo , eram aici , si eu exist !
-Taylor , crede-ma ca mi-am adus aminte doar aseara cand am ajuns acasa . Oricum nu aveai ce face acolo . Mai bine ca ai stat cu Emma .
-Da , sigur . Pe bune . Ma deranjeaza cand ma izolati asa . E ca si cum nu as face parte dintre voi . E aiurea tare !
-Scuze . Nu mi-am dat seama de asta .
Il iau in brate si apoi ne asezam la masa , incepand sa ii povestesc tot ce s-a intamplat . Dupa ce luam micul dejun si ne schimbam de pijamale , mergem la Antonia la spital .