Totul se schimba

capitolul 28

O vad pe Sophie si ma indrept spre ea cu pasii retinuti , parca fiindu-mi teama de cum o sa reactionez . Statea pe scaun cu fata pusa in palmele si parul blond venindu-i in fata. Ma asez langa ea pe scaun si o iau in brate , infasurandu-mi bratele in jurul corpului ei slabut . Ea imi raspunde la imbratisare , plasandu-si bratele in  jurul gatului meu si capul fiind rezemat de al meu .

-Linisteste-te ! Nu mai plange.

-Nu pot...nu pot sa ma opresc din plans , Luca !
Ii cuprind fata in mainile mele calde si ma uit atent in ochii aceia albastri , care acum erau mai rosii.
-Nu a fost vina ta , serios...nu ai de ce sa plangi. Oricum nu rezolvi nimic cu asta ...
-Banuiesc ca ai dreptate...multumesc ca ai venit aici .
-Stii ca as face orice pentru tine , nu ? Ridic spranceana si pun cel mai fals zambet pe care il am . Desi nu ma simt nici pe departe confortabil aici ,stiu ca are nevoie de sustinere , fiecare avem nevoie de asta la un anumit punc .
-Da ? !
-Asta a fost o intrebare sau o afirmatie ?
Ea rade usor si parca isi mai lumineaza fata .
-Sincera sa fiu , nici eu nu stiu .
-Bine, dar sa stii ca as face orice pentru tine ,adica aproape orice !
-Hm...aproape ?
-Da. Spun eu sec stiind ca i-am starnit curiozitatea.
-Bine...
-Nu ti-e frig doar in bluza asta ?
-Ah...nici nu mi-am dat seama ca sunt asa de subtire imbracata ,dar acum ca zici , chiar m-a luat frigul !
-Unde mai ai o geaca sau un hanorac ?
-Buna intrebare ...cred ca acasa . Am venit in fuga aici.
-Am eu o geaca in plus in masina , daca vrei pot sa ti-o aduc .
-Bine , dar vin si eu cu tine !
-Nu , nu vii . Afara este frig , si o sa racesti .
-Nu racesc asa de usor , haide sa mergem la masina !
-Of...esti capoasa ca intotdeauna ! Pune-ti geaca mea pe tine si o sa imi iau eu alta .
-Bine...
Imi dau jos geaca neagra si i-o intind , nevrand sa o ajut sa se imbrace , caci in momentul de fata nu am niciun chef  sa simt acei fieori de care abia am reusit sa scap. Acea senzatie in care simteam ca ma sufoc daca nu o ating , dar cu timpul , cu zilele care treceau si cu orele care se scurgeau , realizam cat de dependent ma simteam de ea si cat de greu mi-a fost sa uit acea atingere catifelata a umerilor sai si a buzelor ei pline .
-Sper ca acum sa nu-ti fie tie frig !
-Stai linistita , am trecur prin altele mai grele .
Deschid usa de la intrare si iesim afara . Aerul rece de inceput de noiembrie imi ciupeste fata , dar totodata imi aduce aminte ca iarna mai are putin pana sa vina pe la noi.
-Ah..parca era mai cald cand am venit .
-Ti s-a parut , aveai geaca asta groasa pe tine si de asta nu-ti era frig .remarca ea pe un ton vesel.
Eu vad masina care era parcata chiar in fata spitalului si alerg pana la ea , caci chiar imi era groaznic de frig . Cand ma intorc inapoi la Sophie , ea avea privirea atintita spre James , care si acum statea pe banca .
-Esti bine ? O intreb eu , dar deja stiam raspunsul .
-Pentru cateva secunde chiar am uitat de ce eram aici .
M-am gandit sa omit sa-i spun Sophiei partea in care m-am intalnit cu James mai devreme , poate daca o sa-mi povesteasca ea ce s-a intamplat , se va simti mai bine .
-Daca vrei si simti nevoia de a vorbi cu cineva despre ce s-a intamplat , eu sunt aici .
-Stiu , hai sa ne mai plimbam pe aici si o sa-ti povestesc tot ce s-a intamplat .
Ne asezam pe o banca din curtea spitalului , stand foarte apropiati unul de celalalt , iar Sophie incepe sa -mi zica totul , cu lux de amanunt . Dupa ce trec cateva minute bune , ne decidem sa mergem inauntru si sa ne luam niste ceai fierbinte .
-Ma duc repede pana la asistenta si o sa o intreb daca poate sa verifice ce s-a mai intamplat in sala , si de ce se intarzie atat de mult cu Toni .
-Bine. Eu raman pe scaun , in timp ce Sophia se indeparteaza de mine . Pana aici pot sa rasuflu usurat , ca totul a mers cat se poate de bine . Adica  nu am ajuns inca sa o intreb ce a mai facut de cand ne-am intors de la mare , unde s-a mutat , pe cine a mai cunoscut , cu cine s-a mai vazut . Iar ea inca nu a apucat sa ma intrebe de Lexie ! Sophie apare dupa cateva minute in fata mea , cu fata mai trista putin.
-Ce au spus ?
Ea inspira adanc si incepe sa vorbeasca :
-Pai au trebuit sa o anestezieze , se pare ca intr-adevar a avut avort spontan .
-Deci a pierdut sarcina ? Intreb deodata pe un ton curios si trist in acelasi timp.
-Da...iar acum trebuie sa ii curete uterul.
O iau in brare si o mangai peste par , stand asa cateva momente .
-Sa ma duc sa-i spun lui James ? Spune ea
-Nu stiu , crezi ca ar trebui sa-i spui asta acum ?
-Pune-te putin in locul lui . Tu  nu ai prefera sa stii ce se intampla ?
-Ba da ...ai dreptate !