capitolul 19

109 5 0
                                    

Perspectiva Antoniei
Au trecut trei luni de cand  mi-am cunoscut mama. Trei luni in care ne-am pregatit de mutarea spre Londra , trei luni in care m-am apropiat mai mult de James ,unde am invatat sa comunicam mai bine , sa  ne ascultam si sa putem cadea de comun-acord. Am ajuns sa-mi cunosc sora si mama , sa ii explic tatei cum de am ajuns sa raman insarcinata , ceea ce a fost putin stanjenitor ...  Mama si tata au cumparat o casa in Londra , o casa unde locuiau nu mai mult de  sase persoane : eu ,  James , Sophia , mama , tata si fratele meu vitreg , Taylor. Mama lui Taylor  nu a vrut sa se mute cu noi , se pare ca tata si ea nu au fost casatoriti , doar locuiau impreuna , si acum ca mama si el s-au revazut , ea a vrut ca cei doi sa locuiasca amandoi   , caci stia cat de mult o iubeste tata pe mama.  Totul parea ciudat , nefiind obisnuita sa stau cu atatea persoane. James s-a mutat cu noi pentru a nu fi nevoit sa plateasca o chirie in alta parte a Londrei , iar Taylor pentru a studia la o scoala mai buna. Facultatea incepuse cu doua luni in urma.Toti pareau incantati de scoala , si asa eram si eu . Am mers la fiecare curs , m-am inscris in diferite activitati si am pregatit diverse proiecte. Acum eram la ultimul curs , cel de fizica si dupa terminarea acestuia , urma sa ma vad cu James in parcul din fata universitatii pentru a merge la cabinetul doctorului Aron , si sa fac ecografia pentru cele 20 de saptamani de sarcina. Sunt atat de emotionata si abia astept sa vad daca o sa am o fetita sau un baietel. Cel putin sper sa poata vedea doctorul caci inca nu este atat de avansata sarcina si nu se poate observa clar.  Ma simteam impacata sufleteste atunci cand am vrut sa pastrez copilul , dar cel mai bine m-am simtit atunci cand tata si mama au vrut sa ne ajute cu bebele si  sa se implice in viata copilului. Am iesit in parcul din fata universitatii si m-am indreptat spre banca . Aud pasi grabiti in spatele meu si imi intorc fata inapoi.
-Hei Toni -spune James aplecanduse peste mine si sarutandu-ma , tinandu-mi mana stanga in a sa.
-Buna iubire ! -el imi ia geanta de pe umar si o pune pe celalalt umar al lui.
-Si...esti pregatita sa vezi ce o sa avem ?

-Abia astept ! Nici nu credeam ca o sa mai treaca ziua asta .

-Stiu , asa a fost si la mine ... Vrei sa mergem mai intai pe acasa ?

-Da , vreau sa mananc ceva si sa ma schimb inainte de a merge sa fac ecograful.

-Ultima oara cand te-am intrebat ce faci , mancai, si asta a fost acum o ora.

-Stiu , mananc incontinuu ... dar parca nici nu as inghiti ceea ce bag in gura.

-Cred ca este normal...macar acum o sa mananci mai mult.

-Adica ?

-Pai inainte abia daca inghiteai ceva toata ziua.

-Pai nu imi era foame! -spun ridicandu-mi mana ce era intr-a lui .
-Bine bine , cum zici tu...

-Oare cine mai este acasa  ?

-Nu stiu , este cineva ? Sophie e la curs pana la 2 , Taylor e si el la ore , cred ca termina in 15 minute, iar parintii tai sunt la spital.

-Hm ... deci suntem singuri !

-Asta e vreun apropo indecent ?

-Nu chiar , ma gandeam la cine este cheia, ca eu nu am luat-o astazi .

-De ce nu ai luat-o ? Eu am crezut ca o iei tu.

-Nu-mi spune ca nici tu  nu ai cheia ?

-Asta e o gluma de a ta , asa-i?

-Nu , vorbesc serios , chiar nu am nicio cheie la mine .

-Bine ...deci suntem aproape de casa si nu avem cheie. Hai sa mergem inaintea lui Taylor .

-Bine , sper ca el sa aiba cheia.

-Si eu, dar daca nu o are , mergem la spital .

-Bine ...eu tot abia astept sa vedem ce o sa avem.

-Vai! Esti mai nerabdator ca mine.

-Nu, nu am cum sa te intrec . Te iubesc!
Mergeam spre liceul Ashford in timp aud acele cuvinte spuse din gura lui. Gura aceea care nu imi da pace in unele momente, gura care ma forteaza sa nu mai vorbesc , gura care este martora atingerilor lui. Il iau in brate  si ii soptesc la ureche:
-Te iubesc !

Pe drumul ingust din fata noastra , un drum pietruit ce avea pe de o parte si de alta cativa copaci rataciti , eram doar noi doi , tinandu-ne de mana si alintandu-ne. Cand suntem aproape de liceu , il vad pe Taylor in fata noastra , sarutandu-se, si inca ce mai sarut. Oare nu puteau astepta pana sa ajunga acasa ?

James se uita in ochii mei si il vad ganditor.

-Cel din fata noastra este Taylor ? Spune el cu o privire total confuza.
-Asta ma intrebam si eu...

Totul se schimbaWhere stories live. Discover now