Totul se schimba

capitolul 32

Mama și tata erau în salonul 6, cel în care stătea Toni. James era și el acolo, stătea pe scaunul de lângă pat și o ținea de mana. N-am vrut sa intru acum, am preferat sa mai aștept pe hol.
-Dacă vrei poți sa te duci la ea înăuntru. I-am spus lui Tay și m-am așezat pe bancheta roșie.
-Știi ca și tu ar trebui sa întri, nu?
-Acum nu are cu ce sa arunce în mine, căci dacă ar avea, ar face-o!
-Mdaaa, nu cred ca ar face Toni asta. Am stat în casa cu ea câțiva ani și niciodată n-a reacționat atât de rău. În plus, nu vezi ce trista este? Nici măcar nu se uita la ei, sta cu fata într-o parte.
-Ar trebui să intri,serios.
-O sa intru după ce ies ceilalți din camera... -Bine.
După ce ies părinții din salon, ne vad cum așteptam pe bancheta roșie și ne poftesc înăuntru. Inițial vroiam sa ii refuz, dar apoi mi-am făcut curaj și am intrat. James încă o ținea de mana când am intrat. M-am uitat la ea și apoi m-am dus lângă geam. Tay s-a așezat lângă ea pe pat și a îmbrățișat-o. Nu au vorbit, doar stăteau îmbrățișați. Trageam cu ochiul din când în când la ei și am surprins-o pe Toni uitându-se la mine. Am văzut tristețea din ochii ei și m-am dus și am strâns-o tare în brațe. Nu știam de ce plâng. Poate pentru ca îmi părea rău, poate ma simțeam vinovata, poate doar vroiam sa o îmbrățișez.
Ne lăsați puțin singure vă rog? Le spus lui James și Tay.
Ei s-au conformat și au ieșit afara din salon. Am început sa vorbesc cu ea.
-Îmi pare rău,serios.
-Știu...și eu am greșit, nu trebuia sa îți spun nimic legat de viata ta personala. Șoptește Antonia. Am mai rămas și am vorbit, pana a adormit la mine în brațe
Mi-a spus cât de mult ii pare rău pentru copil, cat de mult și-ar fi dorit sa îl tina în brate și cât de mult i-ar place sa îl legane pe picioare sau sa ii mângâie fata. Mi se rupea inima când o auzeam, dar eu încercăm să o ascult ca sa se poată liniști. După ce am plecat spre casa și ma plimbam prin parc, m-am gândit sa fac ceva și sa îmi schimb viata, sa ma simt altfel. Apoi mi-a trecut ceva prin minte și mi-am zis ca trebuie măcar sa încerc pentru o scurta perioada. Doar asa o sa scap de vinovăția pe care o simt. Sper sa ma poată înțelege ceilalți. O fac pentru binele meu și al lor.