Totul se schimba

capitolul 26

Perspectiva lui James
Abia de mai respiram , incercam sa par calm si puternic , vroiam sa-i dau acea stare de siguranta Antoniei. Am auzit usa de la intrare deschizandu-se si mi-am dat seama ca mama ei a ajuns acasa.
-De ce nu mi-ai spus ca ti-e atat de rau ?

-Daca nu mi-ar fi fost atat de rau , ti-as fi dat cu ceva in cap . Doar ti-am spus ca nu ma simt bine.

-Poti sa mergi singura ?
Ii curgeau cateva lacrimi pe obraz , si fatuca ei palida se indeparta foarte putin de a mea .

-Abia de pot vorbi . ...Mi-e frica sa ma mai ridic , du-ma te rog la baie .
O iau in brate si ii ridic trupul firav , ea sprijinindu-si capul de mine . Picioarele ii atarnau , la fel si bratul stang si parul ei lung. Am deschis usa de la baie cu piciorul , si ma uitam in gol , nu stiam unde sa o pun . -O sa vars !
Serios , acum si varsa ? Ce a apucat-o ?
-Stai putin , te pun acum jos.
Am ridicat capacul , iar ea a varsat imediat . I-am adunat parul in maini , apoi i l-am strans in palma . Am luat prosopul si i-am sters fata , ea si-a ridicat incet mainile , apoi i-am scos bluza , ramanand doar in sutien .
-Ce s-a intamplat ? Antonia , nu credeam ca iti e asa de rau . -spune mama Antoniei , apropiindu-se de noi .
-I s-a facut rau dupa ce a lesinat si ....acum este asa.

-Of...micuta mea . Pun in cada niste apa calduta si apoi ma duc sa il sun pe tatal si pe doctorul tau ca sa iti pregateasca o sala.

-Sala pentru ce ? -spune Toni in soapta si cu ochii inchisi.
-Ca sa se uite la copil. Mama ei se apropia de ea si o palpa incet peste burta . Antonia isi musca buza de durere , iar degetele de la maini erau stranse si infasurate in jurul bluzei care abia ce o daduse jos.
-Copilul e bine , nu ?

-Da , stai linistita. Uneori se mai intampla si asta .
Apoi ma trezesc ca prostul spunand :
-E normal sa curga atat de mult sange ?
Mama ei , dupa fata care o avea , ma lua la bataie.
-Da ! Spune ea uitandu-se atent in ochii mei.
Inchide apa si iese din cada , lasandu-ne pe noi singuri.
-Nu am vrut sa sune atat de rau precum a sunat ...

-Si mie mi-e teama , nu esti singurul.
Ii sustin fata in mainile mele si ma uit atent la ea. Era atat de palida si ochii ei albastri nu mai aveau acea stralucire . I-am pus capul pe pieptul meu si i-am deschis sutienul , apoi i-am dat si restul hainelor jos.
-Stiu ca azi nu a fost o zi prea buna , dar o sa trecem si peste asta. Baietelul nostru o sa fie bine , da ?
Ii spun in timp ce o pun in cada si o spal .Apa nu era asa cum ii placea ei , fierbinte , era doar calda , o alta regula tampita de care trebuie sa tii cont cand esti insarcinata. O spal cat de repede pot, apoi infasor prosopul si o duc pe pat in dormitor. Sophia era in camera cand am ajuns acolo , schimbase lenjeria si ii scoase niste haine care sa le imbrace Toni .
Antonia era mai mult lesinata decat constienta . Ochii ii tinea intredeschisi , iar restul corpului se misca involuntar .
-Te ajut sa o imbraci ? Spune Sophia venind incet spre mine .
-Nu vreau sa te apropii de mine ! Sopteste Toni .
-Bine atunci , eu ma duc in camera mea , daca aveti nevoie de ajutor sa ma chemati.

-Bine...ii spun ei si ii multumesc din priviri pentru hainele ce le-a scos.
-Antonia , incearca sa stai putin in fund ca sa reusesc sa te imbrac .
Ea nu spune nimic , doar se ridica si asteapta sa o imbrac . Stiu ca ii era greu sa stea asa , nu tin minte sa o fi vazut vreodata aratand atat de rau , incat sa nu poata sa se imbrace singura .
Imediat ce o imbrac , mama ei vine in camera si ii sopteste ceva la ureche .
-Ma ajuti sa o ridic si sa o duc in masina , tr rog ? Spune ea uitandu-se in ochii mei si dandu-i ei un sarut scurt peste crestet , iar mie mangaindu-mi mana ce o aveam langa Antonia.
-Sigur ! O iau pe Toni in brate si o asez pe bancheta din spate , asezandu-ma langa ea si punandu-i capul peste picioarele mele. Mama ei conducea masina si in 10 minute eram in fata spitalului . Domnul Morgan se apropie de masina si deschide usa , luand-o pe fiica lui in brate si punand-o apoi pe o targa . Ea nu-si mai deschise ochii , statea nemiscata acolo , ca si cum ar dormi . Doctorul si tatal ei au dus-o intr-o sala , cred ca in cea de operatie , nu in cea de examinare , iar mama ei si-a pus halatul si s-a dus dupa ei . Am ramas singur , asteptand ca un prost si nestiind ce sa fac , in timp ce lumea din jurul meu se invartea incoace si-n colo. Prost am fost ca am inceput sa tip la ea dupe ce tocmai lesinase. Degeaba a spus mama ei ca baietelul nostru e bine , stiu ca nu e asa , altfel nu i-ar fi fost atat de rau ei . Sophia apare in spatele meu si se uita tematoare la mine.
-Buna !

-Hei !

-Au dus-o in sala de operatie ?

-Deci acolo au dus-o....

- Da ! Sper ca totul sa fie bine , chiar nu am vrut sa ma cert cu ea astazi ...

-Stai linistita , o sa fie totul bine. Stiu ca nu ai vrut sa te certi cu ea , doar s-a intamplat.