Totul se schimba

capitolul 13

Doctorul se uita la noi confuz , in timp ce noi ne asezam pe scaunele din incapere.
-Lasati-ma sa inteleg. Voi nu stiati ca sunteti surori?
Nici eu si nici Sophia nu mai spuneam nimic . James se ridica de pe scaun pentru a fi la aceiasi inaltime cu a doctorului , si se apropie de el.
-Ele s-au intalnit pentru prima oara aici , acum cateva zile. Nici macar nu se cunosc foarte bine, si dumneavoastra spuneti ca sunt surori? Adica de ce ati crede asta?-arata James spre noi doua in timp ce ne tineam de mana involuntar.

-Au jumatate din gene la fel si in urma analizelor am vazut asta.De ce ati venit sa va faceti analizele in acelasi timp daca nu ati stiut ?

-Una dintre ele e insarcinata si cealalta a lesinat.  Doar se vede clar pe fata lor ca nu au stiut nimic . Vedeti si dumneavoastra cum arata ele...
James vine spre mine si ma ia in brate , apoi o trage si pe Sophia alaturi de noi.
-Stiu ca vi se pare ciudat sa auziti asta. Daca stiam , nu va spuneam asa despre toata traba cu gemenii .

-Domnule doctor. -intetvine Sophie-sunteti sigur de asta. Adica eu si Antonia...suntem chiar surori.

-Sunt foarte sigur. Uitati-va la voi , desi nu semanati aproape deloc , aveti exact aceiasi nuanta a ochilor , aceiasi structura faciala si aceiasi inaltime .

-Bine, adevarul este ca inca nu pot sa realizez ce tocmai ati spus. Atat eu cat si Sophia avem nevoie de timp pentru a putea intelege.

- Stiu asta. Eu va dau acum rezultatele analizelor si puteti pleca acasa. Acolo va veti putea gandi cat timp doriti .
Doctorul ne da rezultatele analizelor , spunandu-ne ca ne incadram in valorile normale si  ne prescrie o reteta de vitamine si fier.
Ne urcam toti in masina , iar James conduce pana in camerele noastre , facand o oprire scurta pana la farmacie. Pe drum nimeni nu a spus nimic , doar muzica de la radio era in fundal. Cand ajungem in fata camerelor Sophie spune :
-Dupa ce imi fac bagajul pot sa vin la voi in camera ca sa vorbim ?
-Da , sigur . -spun uitandu-ma la ea si nestiind ce altceva sa spun .

-Bine atunci ...

Intram fiecare in camerele lui , James  cuprinzandu-mi talia  si luandu-ma in brate imediat ce inchid usa.Imi pun capul in scobitura gatului sau  si il strang tare in brate. Niciunul nu mai spunea nimic , stateam doar imbratisati pentru cateva minute.

-Ce as putea sa spun in situatia asta? Cum sa te ajut ? -spune James , inca tinandu-ma in brate.
-Nu stiu , doar tine-ma asa si joaca-te in parul meu , asa cum ai facut pana acum . O sa trebuiasca sa vorbesc cu tata despre asta, dar nu acum . Nici eu nu stiu ce sa cred , de ce ar face asta ? Sper ca doctorul sa se insele si ca tata , adica parintii , sa ne spuna adevarul .
-Eu vreau ca sa fii fericita , nu imi doresc nimic altceva pentru noi.

Se aude o bataie in usa , apoi ma duc sa o  deschid . Sophie se uita la mine si eu la ea , apoi ii fac semn sa intre. 

-Unde ti-ai lasat bagajul ? -intreaba James.
-Langa usa , in camera mea.
-Daca vrei poti sa il aduci aici .
-Nu vreau sa va deranjez , oricum o sa plec in seara asta.
-Nu e nicio problema Sophia . Vreau sa il aduci aici ca sa putem vorbi mai multe despre noi doua. Si nu o sa pleci in seara asta , abia de te-ai intors din spital , cum o sa conduci atat de mult timp. In plus , vreau sa stiu cat mai multe despre tine si sa iti povestesc cat mai multe despre mine si tata.
- Bine ... -o iau in brate si incep sa-mi curga lacrimile pe obraji .

-O sa va las sa vorbiti cat timp vreti . Eu pot sa ma duc in camera cu Luca pentru a vorbi voi doua linistite.

-Mersi iubire. - ii dau un pupic pe obraz , apoi pleaca din camera .