Totul se schimba

capitolul 29

Perspectiva Sophiei
-Atunci hai sa mergem ...daca vrei sa vii cu mine. Spun ridicandu-ma de pe scaun si indreptandu-ma spre usa spitalului.
Luca face o pauza de cateva minute uitandu-se in ochii mei si ridicand o spranceana .
-De ce faci fata asta ? Il intreb in timp ce ma apropii de el si gesticuland cu mana .
-Pai cum sa nu fac asta cand tu te uiti asa la mine cu ochii aia impunatori , ca si cum mi-ai da o alternativa in a alege .
-Adica ? Eu doar te-am intrebat daca vrei sa vii cu mine.
-Da , da...hai sa mergem.
Se ridica si el de pe scaun si merge in urma mea pana ajung in fata usii , apoi ma ia de brat si ne indreptam spre banca pe care l-am vazut pe James  mai devreme.
-Eu nu il vad pe James pe banca ! Spune Luca uitandu-se imprejur.
-Nici eu...probabil se plimba pe aici . Ma duc sa-l caut .
-Vin si eu cu tine .
-Nu , lasa . Mai bine il caut singura si o sa vorbesc cu el.
-Nu te duci singura, Sophia.
-Luca , tu uiti cu cine vorbesti . Inteleg , e seara , intuneric , frig , bate vantul , dar nu sunt un copil mic . In plus , James e pe undeva prin curtea spitalului.
-Bine...raspunde el sec si intorcandu-se inapoi in spital fara a mai spune nimic .
Imi inchei geaca si imi pun gluca in cap . Probabail aratam ca un vagabond infometat, mai lipsea doar sa ploua si eram vagabondul perfect , fara loc de munca , fara mancare , fara casa , fara prieteni , fara viata...
Ma plimbam prin curtea spitalului si incercam sa il vad  pe James . Il vad rezemat de un copac si ma apropii de el . Lumina de la un neon cade peste el .
-Hei ! Aici erai . spun eu .
A tresarit cand l-am atins pe umar , iar apoi s-a intors spre mine .
-Da. Nu ca m-as fi ascuns , sau ceva de genul , dar vroiam doar sa ma plimb pe aici , sa schimb aerul .
Il imbratisez din instinct si raman asa cateva momente . Parca ma cuibaream la el in brate , dar si eu si el aveam nevoie de o imbratisare .In jurul nostru era o liniste asurzitoare . Simteam cum inspira si cum expira James , bataile inimii , probabil si gandurile .
-Stiu ca nu a fost vina ta , doar ca era mai usor sa dau vina pe cineva , decat sa gasesc un motiv care ar fi putut provoca asta . Imi pare rau .Imi spune spargand tacerea dintre noi  in timp ce faceam cativa pasi pe asfalt.
-Bine . Dar tot ma simt vinovata pentru asta , adica stiu ca eu am fost de vina .
-Serios , nu ai fost tu . Am vorbit cu doctorul si mi-a explicat ce s-a intamplat si de ce ...
-Serios ? Chiar ai vorbit cu doctorul ? Cand ?
-Inainte de a veni aici .  Acum cam 30 de minute , cred .
-Pai si ce ti-a spus ?
-Off! Chiar nu am chef sa mai vorbesc despre asta acum . Stiu ca a pierdut copilul , daca asta te intereseaza , si ca acum se ocupa de ea .
-Deci stiai ... Eu tocmai ce am vorbit cu o asistenta si mi-a spus ce se intampla. Imi pare rau . Sincer. Chiar imi pare rau .
-Si mie . Acum asta e ! O sa incerc sa am o atitudine pozitiva si optimista in prezenta Antoniei. Nu vreau sa ma vada si pe mine trist .
-Dar tu cum te simti ?
-Ca un cacat .   Ma simt groaznic , cum sa ma simt . Ne faceam planuri si visam cu ochii deschisi  . In fiecare seara ma asezam cu capul pe burta ei si ii spuneam bebelui ce am facut noi in timpul zilei . Apoi Toni il invata cantece ...
Eu oftez la auzul spuselor lui , si ii mai dau o imbratisare . Ii spun ca totul o sa treaca si o sa fie bine , apoi ne indreptam spre spital si mergem inauntru . Am vrut sa schimb starea asta de spirit ce ne omora pe toti , dar nu reuseam sa ma gandeac la nimic altceva . Ma gandeam ca parintii mei sunt in sala se operatie , alaturi de doctorul Antoniei , iar noi asteptam aici . Oare de ce unii oameni au copii fara sa isi doreasca unul si apoi fac avort , iar altii se chinuie atat de mult sa aiba unul . Nu era cazul lor , dar nici prea departe nu a fost . Adica da , s-a intamplat ca ea sa ramana insarcinata , si da , a vrut sa faca avort . Dar pana la urma s-a decis sa pastreze copilul . Poate era o pedeapsa de la Dumnezeu , pentru ca a vrut sa faca avort ,sau poate asa era mai bine . Cel putin va termina scoala fara sa aiba un copil si va avea suficient timp sa invete si sa stea cu James . Ma trezesc din gandurile mele si il vad pe Luca venind spre mine cu un pahar de cafea. Cand ma uit la James , observ ca si el are unul , la fel si Luca .
-M-am gandit ca vrei sa bei ceva ca sa te incalzesti ! Spune el intinzand paharul spre mine .
-Multumesc .
James ne sugereaza sa mergem acasa si sa dormim , dar cine poate sa adoarma acum ? Ii spun ca nu stiu cum as putea sa plec stiind ca sora mea este inauntru . Toti deveneam din ce in ce mai agitati pe masura ce timpul trecea , ora facandu-se 11 . Mama iese la un moment dat din sala si vine spre noi , imbracata cu un halat alb si purtand boneta ei chirurgicala . Ne intreaba daca ne este somn , iar noi , ca niste mincinosi adevarati , boneinteles ca spunem nu . Apoi ne povesteate de cum a decurs operatia , ce s-a mai intamplat pe acolo . Ne mai spune despre Toni ca acum este in sala de reanimare si ca acum inca mai este sub anestezie si doarme . Tata era cu Antonia si doctorul ei , facand controlul post-operatoriu . Mergem fiecare pâș-pâș pana la patul ei si vedem cum sta intinsa pe pat , invelita cu o patura alba . Tata ne ameninta ca daca nu vom merge acasa , nu o sa ne mai dea bani . Prima oara am refuzat , dar dupa multe insistente de ale lui ,asigurandu-ne ca ei vor ramane toata noaptea la spital , am mers acasa . James a spus ca va dormi doar cateva ore si apoi se va intoarce aici dis-de-dimineata .
-Daca vrei , poti sa vii la noi acasa . ii spun lui Luca in timp ce ne indreptam spre masina .
-Nu cred ca e o idee buna . Ce ar spune Lexie ?
La auzul acestor cuvinte , inghit in sec si incerc sa continui discutia , ca si cum nu m-ar fi deranjat absolut deloc , dar ma rodea pe dinauntru . 
-Trebuie sa depinzi de o fata ? Adaug eu muscandu-mi limba .
-Probabil ai dreptate , dar nu vreau sa o supar ...
James a pornit masina si toti trei ne-am suit in ea , vorbind in continuare despre ce ar spune Lexie . Fara sa ne dam seama , deja ajunsesem in fata casei , iar Jamea a coborat din masina , fara a spune nimic .
-Deci ai doua posibilitati . Ori te duci pe jos pana acasa , pentru ca eu nu iti dau cheile , ori ramai aici peste noapte .
El ramane tacut pret de cateva secunde , iar apoi face cu ochuliul spre casa .
-Deci aici locuiesti !
-Da... Haide inauntru ca mi-e somn si abia astept sa pun capul pe perna si sa adorm .
-Offf! Nu accepti un refuz ...
-Cam asa ceva . spun in timp ce merg inaintea lui . Vorbim incet , spunandu-i ca mai este cineva in casa care probabil doarme la ora 12 noaptea .
Upsss...am uitat sa ii spun lui Taylor ce s-a intamplat . Probabil crede ca am iesit in oras , sau ceva de genul .