capitolul 17

69 5 0
                                    

Se spune ca de ce ti-e frica , de asta nu scapi .Asta era si cazut meu , eu fiind nevoita sa le spun parintilor despre sarcina mea neasteptata.

-Toni , cred ca nu am auzit bine...tu esti insarcinata ? -spune tata cu neincredere in glasul lui , mascand furia din ochii sai albastri.
-Tati , stiu ca nu vroiai sa auzi asta si ca te-am dezamagit complet , dar s-a intamplat asta printr-o greseala, abia de am aflat si nu am putut sa avorez.

El ma ia in brate si nu mai spune nimic , Sophie si mama ei , adica a noastra , se uitau la noi nestiind cum sa reactioneze . L-am strans cat de tare am putut , apoi i-am dat drumul si m-am uitat la ochii tristi ai tatei.

-Nu este vorba ca m-ai dezamagit , stiam ca va sosi momentul asta intr-un tarziu , doar ca nu vroiam sa se intample atat de curand , vroiam sa te poti bucura de viata cat mai mult si fara sa ai grija unui copil.

Eu stau si ma uit la el , ramanand blocata si rusinata. Asta nu ar fi fost nici pe departe discutia din prima zi in care mi-as fi cunoscut mama .
-Antonia, stiu ca abia de m-ai cunoscut si mai stiu si ca nu ma poti vedea ca o mama , nimeni nu poate simti o iubire atat de mare si deodata  la prima vedere , decat un parinte, iar eu te iubesc la fel de mult ca pe  celalalt copilul meu , Sophia.
Dar sa stii ca atat eu , cat si tatal tau , vom fi alaturi de tine si te vom sprijini cat de mult putin. Referitor la dezamagire , tatal vostru are dreptate , nu ne-ai dezamagit pe noi pentru ca asta se putea intampla oricui , regret doar ca nu veti mai putea avea timp pentru voi , veti fi conditionati de copil.
-Stim asta , de asta am decis sa il pastram , poate asa a fost sa fie , nimic nu este intamplator, si in plus , noi chiar iubim copiii , mai ales ca va fi al nostru.
-Ma bucur pentru voi ,  sper sa va descurcati mai bine decat ne-am descurcat noi.-murmura mama.
-Acum ce vom face ? Eu voi pleca alaturi de mama si tu alaturi de tata?
-Sophia , cu siguranta lucrurile nu vor mai decurge ca inainte , o sa gasim o cale prin care vom fi impreuna , sau cel putin vom fi mai aproape unii de ceilalti.

Trec 4 ore , timp in care vorbim si povestim tot ce ni s-a mai intamplat. James si Luca ni se alatura iar tata mai in gluma, mai in serios ii spune lui James sa aiba grija de mine. Le spunem despre familia noastra , cum tata s-a recasatorit dupa 5 ani in care m-a crescut singur , despre fratele meu vitreg , Luis, copilul Anei, despre micile prostii pe care le faceam atunci cand eram micuta . Apoi eu si Sophie le povestim cum ne-am cunoscut si cum am aflat ca suntem surori. Intr-un final , ajungem sa parasim cafeneaua si ne cazam la un hotel din apropiere. Ne hotaram sa luam 3 camere cu pat dublu, eu si James intr-o camera, Sophie su Luca im alta camera, iar mama cu tata in cea de a treia. Ne spunem noapte buna si fiecare intra inauntru , nu inainte de a ne imbratisa .

Totul se schimbaМесто, где живут истории. Откройте их для себя