Inca o saptamana in “paradis”. Ma indreptam spre clasa incercand sa-mi amintesc cele cateva randuri din caiet, dar toata memoria imi era incarcata de chipul lui Damian. Cum ar trebui sa il privesc acum? Ceva s-a schimbat intre noi. M-a oprit in fata usii si am inspirat si expirat de cateva ori. Totul parea un déjà vu.
Cand am atins clanta, cineva si-a pus mana peste a mea si m-a oprit. Mi-am ridicat privirea si l-am vazut stand langa mine. Chipul lui parca era inghetat, buzele formau o linie dreapta, iar ochii erau fixati pe mine. Mi-a strans mana intr-a lui.
- Imi dai drumul te rog? i-am spus cu jumatate de glas. Cred ca am inceput sa tremur.
- Imi pare rau pentru ce s-a intamplat ieri si pentru saptamana trecuta.
- Nu e nimic, serios. Totusi, imi vreau jurnalul inapoi.
- O sa ti-l dau cand voi termina cu el.
- Damian - simteam cum obrajii imi iau foc – poti sa il pastrezi. Oricum nu mai am nevoie de el. Eu voi intra la ora.
- Mai bine mai inspiri odata.
- De ce?
- Ce vor spune ceilalti cand vor vedea ca ai intrat cu mine?
A apasat clanta, manile noastre ramanand una in cealalta. Am pasit inauntru si el dupa mine. Toti si-au ridicat privirile spre noi. M-am uitat la el si l-am vazut zambind spre colegul lui de banca. Mi-am tras mana dintr-a lui si am fugit langa Ana.
- Sa inteleg ca ai avut un weekend minunat.
- Nu vreau sa vorbesc despre asta.
Mi-am scos cartile si am incercat sa fiu atenta la ora. Ma mai uitam pe furis la Damian care vorbea cu Sergiu, colegul lui. Parea atat de detasat, de parca ceea se s-a intamplat cu 15 minute in urma n-ar fi fost. Mi-am dat parul dupa ureche si l-am auzit pe Sergiu cum ii spunea ca a reusit. Mi-am dat seama la ce se referea pentru ca se uita la mine.
Abia asteptam sa treaca pauzele ca nu pot avea niciun contact cu el, dar de Ana nu puteam sa scap.
- Eva, ce s-a intamplat? De ce iti tinea mana cand ati intrat in clasa?
- Nu s-a intamplat nimic. Vrea doar sa ma enerveze. Dupa petrecere a dormit la mine, iar a doua zi l-am dat afara.
- Stii ca am acum toti cred ca esti inca una din “cuceririle” lui.
- Nu ma intereseaza. Eu stiu ca nu e asa. Eu stiu ca e mai mult de atat.
- Si eu care credeam ca nu va mai urati. Mi-ar fi placut ca doi din cei mai buni prieteni ai mei sa se inteleaga.
- Ana, imi pare rau pentru tine, dar nu pot spune acelasi lucru pentru mine. Cred ca e mai bine daca nu am nicio legatura cu el.
- Nu cred ca el vrea acelasi lucru. Am vazut lista cu noile fete din echipa. Esti prima.
- Stiu, dar sunt acolo datorita meritelor mele nu ale lui.
- Damian nu ar face asta pentru nicio fata pe care, sa zicem, o displace. Eva, nu poti sa vezi? Nu-ti dai seama?
- Nu.
- Damian te place!
- Las-o balta. Doar pentru ca l-am lasat sa doarma la mine si i-am dat o cafea nu cred ca ma place. Sa nu mai vorbim despre el. Tu ce ai facut cu tipul ala de la petrecere?
