IULIE.
Priveam marea ce se intindea in fata noastra. Ajunsesem cu cateva ore inainte sa se intunece si dupa ce ne-am instalat intr-un hotel micut, dar dragut ne-am dus toti pe plaja. Nisipul rece ce il simteam printre degete imi dadea o multime de fiori, dar mana lui Damian ce se impletise cu a mea pe la spate ma facea sa plutesc de fericire.
- Declar saptamana distractiei oficial deschisa, striga Ana cat putuse de tare.
- Daaaaaaaaaa!!!!!! raspunsera si ceilalti entuziasmati.
Nu pot descrie sentimentul de fericire care m-a curprins cand imi vedeam cei mai apropiati prieteni lana mine, in jurul focului, intr-o noapte luminata de stele. Insa cel mai mult ma bucura faptul ca el era langa mine, si chiar daca nu putea sa-mi demonstreze acest lucru, eu simteam acea legatura puternica dintre noi.
Dupa cateva ore, majoritatea s-a dus la culcare. Somnul era departe de a ne cuprinde. Damian mi-a aruncat a mia privire in acea seara si mi-a spus in soapta:
- Vrei sa ne plimbam putin?
- Sigur, i-am raspuns oferindu-i totodata un zambet.
Mi-a intins mana si m-a ridicat de pe nisipul rece. M-am intins spre el si i-am dat un sarut usor pe buze, facandu-l sa chicoteasca. Si-a trecut mana pe dupa gatul meu, iar eu l-am apucat de talie. Am inceput sa plimbam incet pe malul marii. Valurile care se spargeau la mal aruncau apa rece pana la picioarele noastre, facandu-ma sa tresalt.
- Cum te simti inainte de a implini 18 ani? l-am intrebat spargand tacerea ce se asternuse intre noi.
- Implinit si fericit ca te am, mi-a raspuns el strangandu-ma in brate.
- Ah, ce rece e apa in seara asta! Sper ca maine va fi muuult soare.
Imediat ce am terminat de vorbit, am simtit doua brate care m-au ridicat de pe sol si m-au strans la pieptul lui cald. M-am uitat in ochii lui, absorbita de albastrul acela clar. Si-a contopit buzele cu ale mele intr-un sarut lung si dulce. Pierdusem notiunea timpului.
Cand am deschis ochii, am vazut primele raze ale soarelui care lupta sa iasa din mare. Eram intinsa pe un sezlong si acoperita cu hanoracul lui Damian. Plaja era pustie cu exceptia unui baiat care statea pe malul marii si se plimba de unul singur. Era el. S-a oprit cand am ajuns in dreptul lui. Mi-a aruncat o privire din cap pana in picioare si mi-a spus in soapta ca si cum altcineva ar mai fi fost acolo:
- Esti atat de frumoasa cu parul nearanjat, cu hanorcul meu pe tine si cu zambetul acela care iti apare zilnic pe chip.
- Multumesc, i-am spus coborandu-mi privirea in nisip. Cat e ceasul? Probabil ceilalti sunt ingrijorati.
- Stai linistita. E aproape 7 si toti dorm.
- De unde esti?
- Ana mi-a respins toate apelurile si ea este cea matinala.
- Atunci cred ca ar trebui sa ne intoarcem.
L-am luat de mana si am pornit cu pasi mici spre hotelul nostru.
In cateva ore s-au trezit Ana si Cori. Eu n-am mai putut dormi pentru ca voiam sa stiu ca noaptea petrecuta cu Damian a fost reala.
- Hei pustoaico ce faci asa devreme? ma intreba Cori frecandu-se la ochi.
