APRILIE.
Soarele patrundea prin fereastra larg deschisa din camera mea. Stateam pe marginea patului si imi lasam chipul luminat de razele calde ale astrului ceresc. Ochii ii tineam inchisi, iar gandurile la fel. Simteam ca am devenit alta persoana: una mai fericita, mai frumoasa, mai matura, mai copilaroasa, mai iubitoare, mai inocenta. Azi implineam 18 ani. Din toate aniversarile de pana acum, aceasta era cea care mi se parea cea mai diferita. Acum simteam ca m-am gasit pe mine, ca am tot ce mi-am dorit de la viata.
Mi-am intins picioarele si m-am ridicat de pe pat. Damian nu a mai dormit la mine seara trecuta. De cateva zile abia mai trecea pe la mine, dar putinele minute petrecute cu el imi ajungeau cat pentru luni intregi. El era o parte din bucuria mea de a trai. El mi-a patruns atat de adanc in suflet, parca s-ar fi ancorat in mine. Damian devenise parte din mine, un prieten care nu avea nevoie de cuvinte ca sa-mi prinda sentimentele intr-ale lui. M-am prins in acest joc prea mult, iar acum nu pot da inapoi oricat de mult as vrea. Amandoi ne-am incatusat in aceasta “prietenie” deosebita.
Mi-am luat ipod-ul si am lasat versurile melodiilor noastre preferate sa imi invadeze mintea. Soarele inca lumina puternic, razele sale reflectandu-se in oglinda din camera mea. M-am oprit pentru cateva secunde in fata ei si ma uitam la tricoul pe care il purtam. Era al lui Damian si il uitase la mine cu cateva zile in urma. Era atat de lung incat imi ajungea pana la jumatatea coapselor. Am strans in pumni o parte din el si l-am mirosit. Narile mi-au fost invadate de parfumul lui Damian, iar un fior mi-a strabatut tot corpul. Mi-am tinut respiratia pentru cateva secunde pentru a-l simti mai intens. Mirosul lui imi aducea aminte de scortisoara, iar eu eram innebunita dupa ea. M-am indepartat de oglinda si am continuat sa dansez. Fiecare coltisor din casa imi aducea aminte de un moment cu el, de un sarut de al lui, de un joc de-al nostru. Pana si camera mamei imi aminteste de bataia cu perne care am avut-o in ziua cand si-a lasat tricoul la mine.
Imi amintesc perfect clipele acelea. Avusesem o zi destul de proasta la scoala, iar singura mea dorinta era sa ma odihnesc si sa uit tot ce se intamplase. Damian a insistat sa ma conduca acasa, motivand ca vrea sa ma stie in siguranta. Am acceptat pentru ca nu voiam sa ma cert cu el. Tot drumul a fost tacut, imi mai arunca cate o privire si imi mai strangea mana facandu-ma sa ma trezesc din gandurile mele. Cand am ajuns in camera mea, m-am dezbracat si m-am aruncat in pat. El ma privea curios si zambea.
- De ce naiba razi? Nu am chef de prostiile tale acum!
- Stii ca esti imbracata doar in lenjeria intima!
- Da. Nu-mi spune ca nu ai mai vazut corpul unei fete.
- Oh, ba da. Si inca de cate ori.
- Ma enervezi. Taci!
- Esti geloasa? Spune!
- De ce as fi? M-am ridicat de pe pat si m-am apropiat de el. Nu e ca si cum as vrea sa fiu a ta. Suntem prieteni – l-am sarutat rapid pe buze – cu putine beneficii, dar nu intr-atat de importante. Acum vreau sa dorm. Sa inchizi usa dupa tine.
- Nu plec. Stau pana vine mama ta sau pana te simti mai bine.
- Bine stai aici! M-am ridicat din pat, mi-am luat perna si am iesit din camera.
- Unde pleci?
- In singurul loc unde stiu ca n-ai indrazni sa intrii!
- Oh nu. Eva, vino aici!
- Prea tarziu!
Am intrat rapid in camera mamei si i-am facut cu mana inainte de a-I tranti usa in nas. Chiar nu ar indrazni sa intre aici. Tot ce imi trebuia era putin somn si nimic mai mult. Chiar nu puteam intelege asta? Mi-am asezat perna sub cap si am inchis ochii. In casa nu se mai auzea nicio miscare, semn ca Damian a plecat. Imi voi cere scuze mai tarziu daca e nevoie. Am adormit destul de usor.
