Ne indreptam catre masina lui din parcarea scolii. Din stanga si din dreapta primeam “felicitari”, “bine jucat”. Damian si-a pus mana pe dupa gatul meu, probabil era mandru de mine. Ma simteam atat de bine, atat de… iubita, era ca si cum il apucasem pe Dumnezeu de un picior. Era una din cele mai frumoase zile din viata mea. Mi-am ridicat privirea spre Damian care avea un zambet urias pe fata. Am chicotit. Am ajuns langa masina, mi-a deschis portiere si m-a sarutat scurt pe buzele inca fierbinti.
- Eva!
Cand mi-am intors capul, am inlemnit. Am simtit ca mi se inmoaie picioarele si toata magia acelui moment s-a evaporat. Voiam sa dispar cat mai repede posibil, dar cosmarul meu se apropia de mine.
- Bine jucat, Eva, imi spuse Edi razand cu subinteles.
- Ce cauti aici? il intreba Damian.
- Am venit sa vad starul echipei.
Edi si-a intins mana spre obrazul meu, dar i-am dat-o la o parte. Dupa atatea luni, se hotareste sa reapara in viata mea. Unde era prietenul pe care il stiam? Parea atat de schimbat, nu mai avea aceeasi stralucire in ochi, transmitea o energie ciudata care imi crea fiori. Probabil era si sub efectul drogurilor. Cum putea sa apara asa?
- Haide sa vorbim, i-am spus raspicat.
Damian mi-a aruncat o privire in care puteam citi nedumerire si anxietate. Ma simteam la fel de inconfortabil ca si el. Am mers cam 10 pasi alaturi de Edi, niciunul nu a scos vreun cuvant pana nu ne-am oprit.
- Deci ce vrei?
- Sa… sa te vad, a replicat el, apucandu-ma de un brat.
- Nu poti. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat anul trecut.
- Mie nu. Poate ar trebui sa o mai facem candva.
- Termina cu prostiile! De ce ai venit? Puteai la fel de bine sa ma cauti imediat dupa acea noapte. De ce nu ai facut-o?
- Am aflat de moartea mamei tale si m-am gandit sa te las un timp in pace. Insa nu am putut sa uit mirosul pielii tale, finetea ei, in fiecare noapte aud gemetele tale.
- Ce naiba e cu tine? Ai innebunit?
Nu puteam crede ce auzeam. Imi venea sa intru in pamant de rusine, ma simteam ca o tarfa. Cat de sigura eram ca voi pleca dupa acea noapte, ca voi lasa totul in urma si acum “totul” se incapataneaza sa imi strice prezentul si viitorul.
- Nu s-a intamplat nimic. Sunt acelasi din totdeauna.
- Unde e prietenul pe care il stiam?
- Care prieten? raspunse el incepand sa rada ca un psihopat. Tot timpul am vrut doar sa te fac a mea. Am reusit, dar as mai vrea o data. Asa ca ce spui? Sau nu te lasa “printul” tau?
- Poftim? Ce vrei sa spui? Tu te auzi macar? Am fost proasa o data, nu voi fi si a doua oara. Damian nu are nicio treaba cu asta si ai face bine sa nu afle! Esti o persoana atat de josnica, mi-e scarba de tine.
- In noaptea aceea nu ti-a fost, de fiecare data cand flirtai cu mine nu iti era. Acum ai devenit o sfanta, ii apartii doar lui –arata cu degetul spre Damian care mai avea putin si venea sa-l pocneasca-. Ma intreb cum ar reactiona daca ar afla…
- Du-te dracului, i-am spus printre dinti si am plecat.
Am fugit spre masina. Eram un car cu nervi, reusise sa-mi strice ziua. Imi venea sa imi trag doua palme pentru cat am putut fi de proasta. Inca puteam sa-i aud rasetul de dobitoc care imi facea sangele sa o ia razna prin vene. I-am facut semn lui Damian sa urce si el si am inchis portiere.
