MARTIE.
Prietenia noastra s-a consolidat in ceva atat de frumos si de placut incat cu greu am renunta la ea. Nu pot sa gasesc un nume potrivit pentru aceasta relatie care ne leaga pentru ca este mai mult decat o simpla prietenie. Prea multe sentimente sunt puse la mijloc si, cumva, reusesc sa se imbine armonios formandu-ne pe noi. El imi da puterea si siguranta de care aveam atata nevoie, el crede in mine ca nimeni altcineva. Imi place sa cred ca eu ii ofer stabilitatea si linistea care ii lipseau de atatia ani. Imi place sa cred ca el e focul care ma intretine in realitate, iar eu sunt aerul care il face sa pluteasca printre vise. Cu el stiu sigur ca exista “maine”.
Azi e primul meci al lui Damian pe care il vad. M-am intalnit cu Ana in sala si ne-am asezat pe una din numeroasele bancute care erau acolo. El isi facea incalzirea alaturi de coechipierii sai sub indrumarea antrenorului. Am reusit sa-i captez atentia pentru cateva secunde, indeajuns pentru ai murmura un “noroc” din toata inima. Mi-a zambit si, pentru a-mi demonstra ca nu are nevoie, a marcat un cos de trei puncte. Credea ca doar el e responsabil pentru soarta lui, ca munca si deciziile sale sunt cele care l-au adus unde este acum. Imi place sa-l contrazic si sa-i amintesc ca nu totul depinde de el, dar mereu ma intrerupea dandu-mi un sarut apasat pe buze. Si dupa modul in care ma saruta, Doamne, ma convingea imediat ca el are dreptate.
- Eva! Eva, trezeste-te odata pentru numele lui Dumnezeu!
- Ana, taci din gura! Ma concentram sa-i transmit energia mea lui Damian.
- Haha, termina cu glumele. Ma bucur ca v-ati imprietenit, dar iti petreci prea mult timp cu el si…
- Ce timp? Ne vedem doar la scoala.
- Eva, nu mai minti. De cate ori a dormit la tine?
- Nu se intampla nimic. Stii cum e situatia acasa si daca el se simte mai bine dormind la mine, atunci nu am sa-i refuz asta. Prietenii se ajuta intre ei.
- Ai grjia sa nu te prinzi in acest joc. De fapt, aveti grija amandoi. E prima data cand il vad atat de fericit dupa moartea mamei lui.
- Vezi. Tot ce am facut a fost sa-l ajut. Nu e nimic pentru care sa te ingrijorezi. Voi sunteti cei mai buni prieteni ai mei. Vino aici! mi-am deschis bratele si am imbratisat-o pe Ana. Damian ne-a vazut si mi-a aruncat o privire rautacioasa, iar eu i-am facut cu ochiul.
- Gata, Eva, hai sa ne uitam la meci. Nu am venit sa ne imbratisam. Uite ca incepe.
M-am intors cu fata spre teren si m-am uitat din nou la Damian. Pasea hotarat pe teren si tot ce am putut citi in mintea lui a fost “victorie”. El e baiatul pe care il cunosteam: mandru, serios si ambitios.
Meciul a inceput. Echipa cu care jucau era foarte buna, iar liceul nostrum cu greu a invins-o in tur din cate am auzit. Sper ca Damian sa fie in forma dupa nenumaratele nopti nedormite pe care le-am petrecut. Cred ca mama ii simtea parfumul prin toata casa, dar nu imi spunea nimic. Probabil se bucura ca am un prieten asa bun, dar nu intelegeam de ce imi permitea atat de multe in ultima vreme.
Noptile cu Damian erau atat de diferite incat ma intrebam daca era aceeasi persoana. Uneori ne uitam la meciuri de baschet si comentam fiecare din punctul lui de vedere pana ajungeam sa ne certam. O data mi-a scapat o palma atat de puternica incat i-am inrosit obrazul. Vizibil enervate, a luat laptop-ul din pat, l-a pus pe birou si s-a uitat la mine. Am izbucnit in ras, dar el simtea ca nu era rasul meu. S-a asezat pe partea lui de pat si atunci am zbughit-o spre usa. N-am apucat sa fac doi pasi ca mana lui m-a tras inapoi si m-a aruncat pe pat. S-a urcat pe mine si s-a apropiat atat de mult incat ne desparteau doar cativa milimetri. Am incercat sa-l imping, dar nu reuseam. Ma zbateam sub el si il zgariam pe brate, dar el nu se clintea. Un ras diabolic i-a aparut pe chip si imediat mi-am simtit buzele muscate atat de puternic incat am scos un tipat care l-a speriat. Simteam cateva picaturi de sange pe limba si am tipat din nou la el: “Tampitule!” S-a dezlipit de mine si ma privea cu o parere de rau. Ma uitam la el nestiind ce sa fac. El si-a trecut degetul peste buzele mele si m-a luat in brate spunandu-mi: “ Iarta-ma. E vina ta ca iti sustii punctul de vedere atat de puternic.”
