Am inceput scoala de mai bine de o luna. Totul era exact cum il lasasem in vara si cum il intalnisem in februarie. Nimic nu era schimbat, cu exceptia mea. Mergeam incet pe coridorul gol, incercand sa ajung la prima ora de mate. Fiecare coltisor al scolii imi amintea de o clipa de fericire si simteam cum imi voi lasa o mare parte din mine pe aceste holuri imense si goale. M-am oprit in fata clasei si am inspirat de trei ori, asa cum ma obisnuisem de cand venisem, si asteptam ca mana sa-mi fie atinsa de a lui, dar tot ce vedeam era fantasma unui frumos moment care nu s-a mai intamplat.
Mi-am ridicat privirea din pamant cand am intrat in clasa si am observat ca era goala. Un ghiozdan era aruncat pe o banca din spate si ferestrele erau deschise.
- Ce naiba? Nu se poate sa nu facem mate! am gandit cu voce tare in timp ce ma indreptam spre locul meu.
- Chiar nu facem. Se pare ca am omis sa-ti spun asta aseara, raspunse el din pragul usii.
- Argh, Damian! Stii cata nevoie am de o ora in plus de somn. Toate temele astea m-au facut sa o iau razna si noptile tarzii petrecute…
- Cu mine.
- Da. Cred ca ar trebui sa o lasam mai moale.
- De ce? Te-am facut sa o iei razna? spuse el victorios, urcandu-ma pe banca lui.
- Nu. Tu esti doar… distractia mea. Acum lasa-ma sa dorm cateva minute.
L-am impins din calea mea si am vrut sa cobor, dar el s-a pozitionat in fata mea, facandu-ma sa-mi pierd echilibrul si sa ma sprijin de banca. S-a aplecat peste mine, razand si a inceput sa-si plimbe mana libera printre degetele mele si prin parul meu. Desi ma asteptam la o astfel de reactie din partea sa, mereu ma surprindea felul in care aborda fiecare respingere a mea.
Un gand mi-a trecut prin minte, gandul cum a reactionat cu cateva zile in urma cand m-a rugat sa il ajut cu tema la romana si nu am vrut. Era trecut de miezul noptii, muncisem la un proiect destul de mult si tot ce voiam era sa ma culc. Damian statea la biroul meu incercand sa-si faca un eseu pe care ar fi primit o nota.
- “ Esti atat de fraier. Abia mi-am terminat proiectul si acum vrei sa te si ajut. Scrie ce crezi ca e bine si apoi vino sa te culci si tu.”
- “Eva! Nu stiu ce sa scriu! De unde naiba te astepti sa-mi vina ideile?”
- “Esti baiat istet. Te descurci. Noapte buna!”
- “Bine. Atunci te rog asculta ce incep sa scriu.”
- “Taci Damian! Sunt atat de obosita.”
- “ Poate nu ma aude acum, incercand sa adoarma, dar Eva este tot ce am putut cere in viata mea. Ea este prietena care imi lipsea si de care aveam atata nevoie, ea este persoana care ma face sa simt ce altii nu au putut sa trezeasca in mine, ea este parte din mine. Daca as putea, as vrea s-o am langa mine pentru restul vietii. Daca ar putea, stiu ca ar face la fel. Eva imi fura cele mai subtile ganduri si mi le transforma in nesfarsite sentimente. Eva doarme, ea nu ma aude, desi ar putea. Ea…”
- “ Opreste-te pentru numele lui Dumnezeu! i-am raspuns cu vocea tremuranda, ridicandu-ma din pat. Da-mi prostia aia de eseu sa-l scriu asa cum trebuie, nu tampenii pe care le scrii tu!”
- “Tampenii? De aceea reactionezi asa? Eu voi continua de scris tampeniile mele si tu imi poti face eseul.”
Cand m-am trezit la realitate, l-am vazut stand pe fereastra cea mare din clasa si fumandu-si tigara. M-am dus incet spre el si m-am oprit chiar in fata sa. M-a ridicat pe pervaz si mi-a dat ultimele doua fumuri. Mi-a strans picioarele la piept, lasandu-si capul in poala mea. I-am dat un sarut pe mana care imi mangaia obrazul si m-am rezemat de tocul ferestrei.
Soneria m-a speriat, facandu-ma sa ma trezesc. Ma aflam in banca mea, iar in dreapta era Ana care aproape izbucnea in ras.
- Dar de ce naiba ai venit asa devreme la scoala? Ca sa dormi pe mese?
- Uhm, ce? Nu. Mi-e somn… m-am plans eu, inchizandu-mi ochii.
- Eva, du-te acasa si te culca. Damian a zis ca esti foarte obosita.
- Nu. Si daca acel mic idiot ar fi in stare sa-si faca singur temele, nu as mai dormi pe banci. Unde e?
- S-a dus pana in sala de sport sa arunce la cos. A zis ca nu stie daca vine la romana.
- Glumesti nu???
- Mi-a spus sa te anunt.
- Ne vedem in zece minute.
- Eva unde pleci?
- Sa-mi sustin eseul!
Am plecat ca un tunet din clasa, indreptandu-ma spre sala de sport, desi se sunase de intrare. Intrarea in sala se facea printr-un hol ingust si destul de intunecat. Am inceput sa aud mingea de baschet si am grabit pasii, aproape alergam. Simteam cum imi exploda capul de nervi. Ajunsa in sala, l-am strigat cat de tare am putut, exteriorizandu-mi toata furia. El nu s-a intors.
- Esti incredibil! Eu te ajut cand sunt franta de oboseala si tu asa ma respecti? Esti un tanc de 5 ani. Nu vreau sa te mai vad azi!!
- Haide sa ne jucam. Daca castigi, promit sa nu te mai deranjez niciodata, dar daca eu castig, am dreptul sa fac cu tine tot ce vreau timp de o saptamana.
- Da-mi mingea, tontule.
Am inceput sa ne jucam. In ciuda faptului ca abia ma mai tineam pe picioare, furia din mine ma alimenta si aveam un sentiment de razbunare pe care nu il mai avusesem. Eram epuizata fizic, aveam nevoie de apa, dar nu inainte de ai spune:
- Meci, fraiere.
I-am luat prosopul de pe banca si m-am dus direct in baia din vestiarul fetelor. Am dat drumul la apa si am inceput sa beau lacoma din pumni. Mi-am limpezit si chipul de cateva ori si m-am sprijinit de chiuveta. Lacrimile se estompau cu picaturile numeroase care imi racoreau fierbinteala din trup.
- Esti bine? m-a intrebat Damian din pragul usii, gafaind.
- De ce nu as fi? Am scapat de tine, i-am spus chinuindu-ma sa rad. Acum ma duc la ora. Sa ai o zi buna.
I-am evitat privirea pana am iesit de pe holul ce ducea spre sala. M-am oprit pentru un moment ca sa iau o inghititura zdravana de aer. M-am uitat la ceas si in cateva secunde s-a sunat. “Inca o absenta…” m-am gandit eu. Zarva pe care o face soneria aia invechita si toate usile care se deschid si se inchid erau insuportabile. Trrrrrr…
- Ti-am dat un timp de odihna. Stiu ca nu ti-e usor sa indeplinesti tot ce iti cer.
Am sarit ca arsa cand l-am simtit in spatele meu. Vorbele sale mi-au facut trupul sa tremure incontrolabil. M-am intors cu fata spre el. Cativa milimetrii ne desparteau chipurile arzande. Mi-a atins fruntea cu a sa, creand inca o legatura intre noi. Respiratiile noastre sacadate isi gasisera acelasi ritm. Brusc, gandul ca el ma va lipsi de toate aceste trairi de moment mi-a incetosat mintea. Capurile noastre s-au aplecat usor in parti diferite si buzele noastre inferioare aproape s-au atins.
- Eva! striga cineva.
M-am trezit din visare si m-am indepartat de el. Impulsiv, mi-am ridicat mana si i-am dat o palma care i-a lasat o urma de toata frumusetea. M-am speriat. Persoana care ma strigase a inceput sa rada, atragand privirile tuturor din scoala.
- Am castigat dreptul de a te tine departe de mine. Imi pare rau.
- Ti-am dat acest drept. Eva, ne vedem in curand in camera ta.
M-am intors si am fugit spre Ana, cea care ma strigase. Nu m-am mai intors sa-l privesc de frica sa nu imi incalc dreptul.
