Iubirea Unui Emir

Capitolul 18

Bunicul Aidei a fost îngropat la câteva ore după ce a murit, deoarece acesta știind că va muri a organizat totul în așa fel încât să fie îngropat cât mai repede, pentru a-i nu-i provoca Aidei și mai multă durere dacă ea ar fi trebuit să se ocupe de înmormântare. Karim a stat lângă Aida pe tot parcursul înmormântări ignorând privirile curioase a celorlalți oameni. Nu au fost multe persoane, doar câteva mai apropiate pe care doctorul Smith le anunțase .

După ce Aida a leșinat în brațele lui Karim, acesta a dus-o într-un salon iar doctorul Smith i-a dat niște calmante. Karim s-a prezentat drept iubitul Aidei, atunci când a fost întrebat cine este, pentru a evita alte întrebări.
Când la întrebat pe doctorul Smith cine a murit, iar acesta i-a răspuns că bunicul Aidei, Karim fusese șocat. Aida își iubise bunicul indiferent cât de rău o tratase acesta. Și-ar fi dorit să îl fi cunoscut, doar pentru al întreba ce a făcut să merite o astfel de nepoată, care, deși el a tratat-o rău, ea suferă enorm pierderea lui. La scurt timp după ce Aida a leșinat au ajuns la spital doi bătrânei, iar Karim aflase că se numesc Nick și Jasmine și că lucrează de ani buni în casa Aidei.

Aida privea sicriul fără să verse vri-o lacrimă. Expresia ei era una rece și goală . Nu privea pe nimeni și ignora pe toată lumea din jurul ei. Pe tot parcursul înmormântării nu și-a dezlipit ochii de sicriu. La final când ceilalți oameni au venit să își prezinte condoleanțele ea nu schiță nici un semn. Stătea nemișcata fără să îi pese de ce aveau oameni de spus. După ce totul s-a terminat Karim o luă de mână și o conduse la mașină unde îi așteptau bodyguarzi. Aida a urcat în mașină fără să scoată vreun cuvânt. După ce a aflat unde este adresa casei lui Aida de la Nick, Karim se urcă și el în mașină.

Nu știa ce ar trebui să facă sau cum să o consoleze. Să o îmbrățișeze ? Oare îl va lăsa? Își aminti de momentul în care a murit tatăl lui și că nu dorea să vadă pe nimeni, dorea doar să sufere în tăcere așa că decise pentru moment să nu facă nimic. Aida avea privire îndreptată pe geam dar era ca și cum nu vedea nimic. Expresia ei nu s-a schimbat când a văzut unde sau oprit. Karim o ajută să iasă din mașină apoi o conduse până la ușa casei.
Când Nick deschise ușa, Aida se depărta de Karim și pași în holul mare al vilei.

Toate amintirile cu bunicul ei așteptând-o acolo când se întorcea de la școală, au copleșit-o pe Aida. Își aminti cum alerga în brațele lui deschise și începea să îi povestească ce a făcut în ziua respectivă. Chiar și când a crescut mai mare obiceiul lui de a o aștepta acolo nu s-a schimbat.
Jasmine când o văzu cum privea locul acela nu s-a putu stăpânii și a început să plângă, așa că Nick a luat-o și a dus-o în camera ei.
Karim era în spatele ei și o privea doar.

Păși pe lângă scările care duceau la etaj, și ajunse în livingul decorat simplu dar cu mult bun gust. Se vedea pe ea folosind canapeaua ca și scut împotriva bilelor cu vopsea care era trase de către bunicul ei. Un zâmbet aproape neobservat se ivi pe buzele ei. În acea zi livingul arătase ca un atelier de vopsea.
Ajunse în bucătărie, unde de atâtea ori ei au gătit împreună . Îl vedea pe bunicul ei înjurând când mâncarea se arse, și pe ea aruncând apă în tigaia care luase foc. Nu se pricepeau să gătească dar le plăcea atât de mult să încerce rețetele din cartea bunicii Aidei.

Aida ieși din bucătărie, ignorându-l pe Karim care o urma pas cu pas, și urcă încet scările care duceau la etaj. Deschise prima ușa la dreapta unde era biblioteca și se opri în prag. Acolo lângă geam era scaunul pe care obișnuia să stea bunicul ei. Daca ar fi fost acolo acum, ar fi întrebat-o pe Aida ce poveste voia să îi citească, iar aceasta iar fi răspunde cum o făcea mereu,, Una cu un final fericit. "
Dar el nu era acolo. Scaunul era gol. De câte ori când era mică statură acolo pe genunchii lui ascultând câte o poveste. Adormea mereu in brațele lui din cauza vocii lui calde și a mișcării scaunului.