Iubirea Unui Emir

Capitolul 4

Aida privi bărbatul de deasupra ei fără să se poată mișca. Nu din cauză ca trupul ei era prins sub al lui, nu nici vorbă. Era din cauza uimiri.
Dumnezeule, acum înțelegea de ce toate fetele din țară îl doreau de soț.

Bărbatul din fața ei era chipeș ca un diavol. Parul negru și des, bărbia dură, buze senzuale, un nas drept și o pereche de ochii negrii uimitori.
Trupul lui era mare și plin de mușchii. Dacă acest bărbat s-ar fi născut în America cu siguranță ar fi ajuns pe coperta revistelor de modă.

Se priviră drept în ochii pentru câteva secunde fără sa scoată vri-o vorbă.

-Tu.

Șoapta blândă a bărbatului fu urmată de o mângâiere pe obraz.

Atingerea lui o trezi pe Aida la realitate. Îl împinse de pe ea și se ridică în picioare. Se dădu câțiva pași înapoi iar când el dădu să o urmeze ea îl opri.

-Nu te apropia, strigă Aida.

El facă un pas spre ea după care se opri.

- Sunt soțul tău, rosti Karim pe un ton hotărât apoi continuă mai blând, înțeleg că poate îți este teamă. Tuturor mireselor le este teamă dar promit că voi fi blând cu tine.

Cuvintele lui o făcură pe Aida să scoată un hohot de râs fals. Bărbatul din fața ei se credea soțul ei și își făcea griji pentru ea. Ce înduioșător. Vreme de două săptămâni nimănui din această țară nu i-a păsat de confortul ei - excepție făcând Meryem -, iar acest bărbat pe care îl ura cel mai mult, își făcea griji pentru ea.

-Tu nu ești soțul meu. Chiar dacă toate legile din lume spun altceva, eu nu o să consider niciodată un barbar ca tine drept soț al meu. Ce au crezut ei? Că dacă mă forțează să mă căsătoresc cu tine vor scăpa? O nu! Nici vorbă! O să mă întorc în America și o să vă fac să plătiți pentru tot. Toată lumea o să afle cum tratați voi femeile. Și dacă ai impresia că o să scapi doar pentru ca ești emir, șeic sau ce-o vrea tu să fi, te asigur că nu vei scăpa.

Aida își opri cuvântarea pentru a-și trage sufletul. Bărbatul din fața ei era încruntat și de bună seamă furios.

-Despre ce tot vorbește? N-ai să pleci nicăieri! Îmi pare rău că nu ai avut un cuvânt de spus despre această căsătorie, dar părinți și familia ta au ales ce au crezut că este mai bine pentru tine.

Aida se apropie de Karim revoltată și îl împuns cu degetul în piept.

-Parinții mei sunt morți! Iar familia mea este în America.

Bărbatului se uită la ea șocat.

- În America? Nu are cum! Tu faci parte din familia Jabbar!

- Fac parte pe dracu'! Acei oameni nu sunt familia mea! Familia mea este în America!

-Nu înțeleg. Bărbatul se uită la ea derutat. Dacă nu faci parte din familia Jabbar ce cauți aici? Și cum ai ajuns să fi mireasa mea?

-Ce nu înțelegi? strigă Aida. Acei oameni josnici au vrut moștenirea mea, iar când au văzut că nu o pot obține s-au gândit să mă căsătorească cu forța.

Aida deschise gura să mai spună ceva, dar oboseala adunată în ultimele zile și faptul ca nu a mâncat o masă ca lumea de când a ajuns aici și-au spus în sfârși cuvântul.

Aida leșină în brațele frumosului ei soț.