Iubirea Unui Emir

Capitolul 26

După ce au intrat în limuzină, Karim o trase pe Aida în brațele lui și o sărută. Buzele ei erau calde și moi. O săruta întrebându-se cum a putut suporta lipsa ei atâta timp. Avea nevoie de ea, îi era indispensabilă. Era oxigenul lui. Motivul pentru care respira. Corpul lui ardea pentru ea, iar mâinile ei care îl strângeau mai aproape de ea îi demonstra că și ea ardea pentru el. 

-Unde mergem? întrebă Aida după ce își trase răsuflarea.

-Unde ai vrea să mergi ? întrebă Karim zâmbind în timp ce se juca cu părul ei.

-Oriunde, răspunse ea fără ezitare. Numai să fiu cu tine.

Zâmbetul lui Karim deveni mai mare iar dragostea ce o putea citi Aida în ochii lui îi aduse lacrimi în ochii. O lacrimă îi căzu pe obraz.

- De ce plângi, zise Karim și își puse mâna pe obraz ștergând  lacrima.

-Nu e nimic, zise Aida zâmbind. Sunt doar foarte fericită.

Apoi își puse capul pe umărul lui iar acesta o strânse în brațe. Simțindu-i parfumul și brațele în jurul ei, Aida și-a dat seama că deși era în NY de trei luni, nu se simțise ca fiind acasă, asta pentru că brațele lui Karim au devenit ,,acasă"  pentru ea.

Limuzina a oprit în fața unui prestigios hotel din oraș. Karim închiria mereu un panthouses în acest hotel de fiecare dată când venea la NY, pentru că știa că discreția era legea de aur, așa că nu trebuia să își facă probleme legate de presă sau orice alte persoane. 

-Este frumos aici, spuse Aida privind sufrageria spațioasă care era ușor luminată, pentru a putea admira priveliștea de afară.

Apoi se îndreptă spre ușa deschisă de la balcon, unde era pregătită o cină pentru două persoane. Priveliștea pe care o avea asupra orașului era magnifică. Karim își dădu jos sacoul și  venind în spatele ei îl puse pe umeri iar apoi își înfășură brațele în jurul ei.

-M-am gândit să luăm o cină târzie, așa că le-am cerut să pregătească ceva. 

Aida se întoarse în brațele lui ca să îl poată privi.

-Te-ai gândit foarte bine, îmi este puțin foame.

Karim o ajută să se așeze iar apoi se așeză și el. Aida nici nu știa ce mâncase și nici nu îi păsase. Îl păsa doar de bărbatul din fața ei. Au vorbit despre diferite lucruri și au râs împreună. Aida îi povestii despre cum preluase firma și despre ce făcuse de când se întoarse în New York. Cu toate că au vorbit mult, amândoi nu au pomenit despre ceea ce era cel mai important, și anume relația lor și ce vor face de acum încolo. Karim ridică paharul de vin.

-Pentru ce să toastăm ?

-Pentru noi doi, îi răspunse Aida zâmbind.

Karim îi zâmbi iar după ce băuse din vin puse paharul pe masă, se ridică și o luă de mâini îndemnând-o să se ridice, apoi o privi în ochi .

-Ceea ce ai spus în seara aceasta, să nu îți mai dau drumul niciodată, ai vorbit serios?

Aida își puse mâinile după gâtul lui, iar Karim o prinse de talie.

-Foarte serios.

Karim eliberă aerul din plămâni nefiind conștient că își ținuse respirația.

-Perfect, spuse acesta chicotind, pentru că nu am de gând să îți mai dau drumul vreodată.

Aida râse și ea, apoi îl trase spre ea ca să îl poată săruta. Karim se depărtă doar cât să o poată privi în ochii. 

-Spune-o zahrati. Am atâta nevoie să o aud.