Necunoscuta

Fără Geo

,,Nu pot să cred că nu mai sunt cu Geo. Îmi vine să urlu și să mă bat, eu pe mine. Mă urăsc! Sunt un copil încăpățânat. Nu-mi vine să cred că am fost în stare să-l determin pe omul acesta minunat să mă urască, după ce m-a iubit din tot sufletul și  aproape că și-a sacrificat  viața pentru mine...

Sunt în pat, singură, cu jurnalul. Plâng cu sughițuri și nimeni nu-i lângă mine. Înțeleg de ce, sunt de acord cu asta. Regretele sunt prea târzii și mă tem că l-am pierdut pe Geo pentru totdeauna...

Cum am reușit să o dau în bară atât de grandios? De ce nu sunt în stare să ascult? Ce-i cu mine? Sunt groaznică!

Mi se perindă prin minte cu iuțeala fulgerului, ca un film, fiecare moment de când m-am întors acasă, deghizată în nomadă. Dac-aș putea, aș da timpul înapoi. Aș schimba fiecare alegere...

M-a adus în brațe până acasă, m-a urcat în brațe până la el în cameră. Arăta desfigurat și extaziat în același timp.  Parcă îi aud și acum vocea:

-Iubito! Iubito! Iubito! Nu te mai las să pleci! Nu mai pot trece încă odată prin așa ceva...

M-am uitat la el. Arăta bolnav și îmbătrânit. Și nu-mi plăcea că se tunsese...

-Sunt aici, i-am șoptit. Am scăpat și de data asta. M-am întors. Sunt cu tine...

Ne-am trântit îmbrăcați în pat și-am stat așa îmbrățișați, în timp ce eu i-am povestit pe scurt cum am fost răpită la piață, cum m-am trezit la spital, cum m-am deghizat în asistentă și am fugit, cum am schimbat hainele cu nomada, cum am mers desculță până la gară, cum am cotrobăit prin gunoaie din gară în gară, în drum spre casă, ca să nu leșin de foame. Mă asculta fascinat. Apoi mi-a povestit cum a fost mort de îngrijorare, împreună cu frații mei, cum au încercat toți să dea de urma mea, cum parcă dispărusem fără urmă. Cum n-a mai putut dormi și mânca de îngrijorare, cum, după ce în sfârșit reușise să doarmă, a făcut curat în cameră, a mâncat, s-a spălat și a decis să se tundă scurt, într-un gest de eliberare pe care nu și-l poate explica.

-Dar promit, iubito, că-l las să crească înapoi, dacă tu așa vrei...

Îmi amintesc că mă uitam la el ca la un străin.  Ăsta nu era Geo al meu, cel care la fiecare a doua vorbă trântea câte o înjurătură, care avea energia aceea fantastică. Părea un om pierdut. Cel puțin așa mi s-a părut atunci. Cred că și eu eram încă sub efectul celor întâmplate. M-am ridicat și m-am dezbrăcat în sfârșit de hainele de nomadă. Stând acolo, în dușul lui, sub apa care curgea peste mine, am încercat să pun cap la cap toată această incredibilă desfășurare de evenimente și am început să mă simt din ce în ce mai înfricoșată. De ce mi s-au întâmplat mie toate astea? Ce e în neregulă cu mine? Lacrimile mi se diluau sub ploaia dușului. Cine ar avea interesul să mă răpească ziua-n amiaza mare, ca să-mi recolteze organele? Ce organe?

M-am trezit cu Geo lângă mine în duș. Voia să facem dragoste, dar eu nu eram în stare. L-am respins cu blândețe, nici nu mai știu ce i-am zis. El m-a înțeles. N-a mai insistat, a ieșit de acolo și m-a așteptat în pat.

Dar nu m-am dus la el. Am început să cotrobăi prin sertare, până ce am găsit acolo câteva dintre lucrurile mele. Apoi i-am luat telefonul și l-am sunat pe Giani, care a început și el să plângă când m-a auzit. Mi se părea că am intrat într-o dimensiune paralelă, unde bărbații cei mai duri se feminizează sau așa ceva.

Am coborât în fața casei, fără să-i mai spun vreun cuvânt lui Geo. Pur și simplu mă simțeam incapabilă să mai comunic cu cineva, simțeam că am înghețat, îmi doream doar să ajung acasă și să mă bag în pat. Nu mai voiam să văd pe nimeni, să vorbesc cu nimeni. Am stat ca o statuie când Geo m-a sărutat, și deși creierul meu conștient îmi urla să îl sărut, să-i vorbesc, corpul îmi era încremenit. M-am urcat lângă Giani în mașină și am ajuns acasă. N-am mai fost capabilă să vorbesc preț de câteva zile. Privind retrospectiv, probabil că abia atunci când am ajuns la zona de siguranță mi-am permis să recunosc cât de speriată și de traumatizată am fost, și să exteriorizez în felul acesta ceea ce am reușit să suprim, nu știu cum, în acele zile când am luptat pentru supraviețuire.