The Girl Who Waited ( a Hinny Story)

14.Patronusul

Arata exact ca al lui Harry. Dar totusi ceva e diferit la el. Da... Ce prostuta sunt uneori! Nu are coarne! Ce ciudat! Nu cunosc pe nimeni sa aiba patronusul in forma de caprioara.Caprioara?! Doamne cat de ciudat este. Totusi trebuie sa fie in legatura cu Harry. Nu cred ca e o simpla coincidenta.
Caprioara argintie merge spre padurea interzisă incet ,incet. Eu o iau la fuga printre invitati si incerc sa ajung la usa.
-Ginny, stai!striga Luna. Asteapata-ma! striga ea si vine dupa mine. Alerg pe coridoarele scolii cat pot de repede. Pasii mei par zgomotosi in comparartie cu ai Lunei care parca zboara in spatele meu. Imi fac loc grabita printre copiii care tocmai veneau de la cina. Dar se pare ca nu prea am noroc pentru ca Amycus Carrow, profesorul meu preferat(facem abstractie ca m-am duelat cu el anul trecut si era sa ma omoare daca nu as fi baut din Felix Felicis a lui Harry) statea chiar in fata mea, cu o expresie pe fata de parca ar fi venit Craciunul.
-Weasley! Alergi pe holuri! Detenție sambata la 10:30 in biroul meu.

-Desigur , domnule profesor , spun eu zambind fals si trec pe langa el in fuga.

Dupa ce alerg cateva secunde ma uit in spatele meu. Luna era la cativa pasi de mine si Carrow avea o expresie de parca nu ar fi primit niciun cadou de Craciun. Fraiere! Te-am facut!spun in mintea mea bucuroasa ca in sfarsit mai castig si eu. Deschid usa de la intrarea in castel si vad caprioara asteptandu-ma. Oare patronusul unui om se poate poate schimba? Adica a lui Tonks s-a schimbat anul trecut dar ea si metamorf si poate sa isi schimbe forma, in schimb eu nu pot.
Nu mai contează. Alerg după căprioară cât mă țin picioarele, iar pe Luna nu o mai văd. Intram din ce în ce mai mult în Padurea Interzisa. Pașii mei se aud zgomotos având în vedere ca pe jos erau doar frunze uscate.Copacii mi se par foarte înspăimântători cu crengile lor lungi care se apropie de mine din ce în ce mai mult.In fata mea copacii devin din ce în ce mai rari și în depărtare se vede o poienita si căprioară argintie asteptandu-ma. Alerg din ce in ce mai repede. Picioarele îmi tremura și simt ca mai am puțin și o sa cad.Din fericire ajung la timp în poienita să îmi trag răsuflarea. În fata ochilor mei căprioară se evapora, iar fumul argintiu se risipește în văzduh, fără sa mai rămână nimic.
-Stai, strig eu după ea. Nu mă părăsi! Nu știu de ce m-ai adus aici. Ce trebuie sa fac?

Îmi îndrept supărată privirea în jos. Atunci zăresc plicul de la picioarele mele. Îl deschid și citesc.
Dacă vei continua așa vei păți multe lucruri rele.Termina cu rebeliunea. Chiar vrei ca prietenii tai sa fie pedepsiți pentru tine? Gandeste bine!
Cine oare e autorul? Din câte știu asta suna a amenințare. Mă uit în jur. Poienita asta e chiar frumoasa și acoperita. Pana vine zăpadă am putea sa chemam A.D.-ul pentru prima întâlnire. Stai, dar biletul? Ar trebui totuși sa ascult pe misteriosul autor? Pare ca îmi vrea binele dar nu pot lăsa atâția elevi în ghearele fraților Carrow.Nu se poate.O salut în continuare pentru ei , pentru Harry și pentru mine și pentru un Hogwarts fără Carrow și Plesneala. Dar nu vreau sa îmi rănesc prietenii. Ce pot sa fac?
Încă un capitol. Promit ca următoarele vor fi mai lungi pentru ca abia acum începe acțiunea. Love u!
P.S. Sper sa pot pune net și la ,, The Camp of Magic".