21. Epilog

774 40 26
                                    

*5 months later*

A trecut atat de mult timp de la Craciun, de cand Draco a fost respins de cei din A.D. , incat toate acestea par dintr-o alta lume. Totul mi se pare un vis urat, care s-a incheiat o data cu Batalia de la Hogwarts. Rapirea Lunei, chinul constiintei incarcate, depresia in care eram sa cad daca nu era Neville cu mine, refugiul la matusa morocanoasa, batalia de la Hogwarts, Fred,Lupin,Tonks, totul pare ireal. In ciuda sentimentului meu, toate stricaciunile din jurul meu isi spun cuvintele despre tot ceea ce s-a intamplat in scumpul meu Hogwarts, casa mea. Casa tuturor. Praful de pe jos amestecat cu sange da un aer macabru locului. Dar este acelasi Hogwarts cu si fara sange, cadavre si familii spulberate.

Fiecare culoar imi aminteste de Fred, care facea tot felul de glume impreuna cu George, atunci cand am incercat sa o oprim pe Umbridge, plecarea lor spectaculoasa de la scoala, mlastina. Echipa de soc s-a destramat. Nimic nu va mai fi niciodata la fel. Nici noi nu mai suntem la fel. Cu toti ne-am schimbat fizic, dar pe dinauntru am ramas aceeiasi copiii care au nevoie de sprijin in momente grele. Apropo de sprijin, il vad si pe al meu stand si privind in gol, langa garguiul de la intrarea in biroul directorului.

-Ce mai faci?il intreb cu o voce stinsa.

Nu raspunde. Ma asez langa el si ma alatur privitului in gol.

-Ginny, imi pare atat de rau pentru Fred...spune dupa un timp. Inteleg daca nu mai vrei sa vorbesti cu mine sau te vei supara. Din cauza mea au murit cu totii. Sunt un inutil. Nu am reusit sa le impiedic moartea.

-Ai dreptate, esti un inutil, spun si ma intorc cu capul spre el. Daca mai nou cineva care isi risca viata si incurajeaza oamenii se numeste inutil. Harry, cu ajutorul tau am reusit sa stau cu ingrozitorii de Carrow atatea luni. Tu esti cel care m-a sustinut mereu, iubirea noastra. Harry, eu te iubesc! Si daca imi mai spui vreodata ca e vina ta, te voi omori eu cu mana mea.

-Si eu Ginny,dar...

-Niciun dar ,Potter! Esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat! Faptul ca Fred si George te-au intalnit in acea zi si ca Ron a devenit cel mai bun prieten al tau este cel mai bun lucru pe care mi l-as putea dori.

-Ti-am mai pus vreoadata cat de mult te iubesc? imi spune el.

-Nu trebuie sa-mi spui. O stiu. Si o voi sti mereu.

Acesta este ultimul capitol. Va multumesc tuturor pentru toata sustinerea voastra de pe parcursul cartii. Va iubesc!!

The Girl Who Waited ( a Hinny Story)Onde histórias criam vida. Descubra agora