16.Padurea

672 47 7
                                    

Ginny Pov*
-Oooo, Weasley? Unde esti ,tradatoare de sange imputita? Se aude o voce din spatele meu. O voce pe care o urasc atat de mult incat as vrea sa o omor de cate ori o vad.

-Aici ,doamna profesoara,spun eu plictisita.

-Bun,ma bucur ca acum aiinceput sa cooperezi. Sa cooperez? Ea se aude cand vorbeste? Tocmai mi-a zis ca ar trebui sa cooperez cand ea imi spune ,,tradatoare de sange". E timpul sa te duci la detentie pentru incercarea de furt din biroul domnului director.

Ma apuca de incheietura si ma trage dupa ea. Am iesit pe gaura portretului si am continuat drumul i liniste, eu dusa ca un sac de gunoi ce urmeaza sa fie aruncat. Ei asta se pare ca insemn in ochii celor cu ,,sange curat", adica ucigasii. Toate familiile cu sange pur care lupta impotriva lui Cap-de-Mort sunt considerate tradatori de sange. Prinsa in gandurile mele despre un poster cu capul lui Reacredinta taiat pe el, nici nu observ ca am ajuns la coliba lui Hagrid.Afara era ucigator de frig, simteam cum un fior rece imi patrunde in oase si nu imi permite sa fac nici o miscare. Copacii ce se leganau in bataia vantului de noiembrie.

-A,Ginny,ce ma bucur sa te vad!spune Hagrid care iese din coliba. O poti lasa in grija mea, Carrow.

-Plec,acum. Nu uita Hagrid, multa durere.

E si Hagrid ne-am indreptat spre padure.

-Stii,Ginny, mi-am dat seama ca noi nu am fost foarte apropiati. Ce-ar fi sa ne cunoastem mai bine? Cum e sa fii fata ce i-a cucerit inima renumitului Harry Potter?ma intreaba semi-uriasul.

-Mereu l-am iubit pe Harry dar nu pentru ce e, ci pentru cine e. Nu am pus pret ca este faimos,bogat sau orice altceva. L-am iubit pentru ca este un om bun, grijuliu si multe altele.

-Banuiesc ca e frumos sa fii indragostit, spune el deprimat. Sa ai pe cineva mereu aproape de tine pe care sa-l iubesti si care sa te iubeasca.

-Oare? Ce rost are sa iubesti o persoana care este la mii de kilometri distanta, cu care reusesti sa vorbesi de cateva ori pe an, care nu stii daca te iubeste sau nu, pe care o astepti si speri ca in fiecare zi sa o vezi la intrare care sa alerge spre tine si sa te imbratiseze, cu toate ca stii ca nu o sa o vezi acolo. Si cel mai rau lucru este ca nu poti sa iti scoti din minte acea persoana si ca te doare inima mai rau decat orice lovitura. Daca tu numesti asta dragoste, eu o numesc suferinta, chin ,macel. As dori sa traiesc faca aceasta apasare de zi cu zi, sa fiu libera, dar nu mai pot. Si uneori ma intreb daca chiar merita sa iubesti asa , cand ai putea sa iubesti pe cineva care este aproape de tine. Uneori imi doresc sa nu mai simt ceea ce simt pentru el, dar inima mea pe el il vrea si oricat ar vrea capul, tot inima conduce. Asa ca Hagrid nu-ti face griji! Tu esti incai cautare si sunt sigura ca o sa-ti gasesti sufletul pereche.

-Oau,Ginny,nu stiam ca o fata poate sa simta atat de multe. Imi pare...

-Nu conteaza, hai nu mai vorbim despre asta! Ce avem de facut in padure?

-Trebuie sa gasim centaurii si sa-i facem sa se alăture luptei noastre.

-Mă îndoiesc, am spus eu. Ei sunt prea încăpățânați. Doar Firenze a fost mai deștept. In rest toți sunt la fel. Obsedați de stele si de previziunile lor. Sunt mult prea ciudați.

-Asta le e felul. Dar cum Firenze s-a schimbat la fel ar putea si ceilalți.

Înaintam in pădure din ce in ce mai mult. Liniștea este copleșitoare. Nu se aude absolut nimic. Bine, nimic in afara de respirația mea precipitata care părea ca un vuiet ce perturba liniștea pădurii. Am in permanenta impresia ca sunt urmărită. Nu mai am încredere in nimic.
Știu ca a durat mult dar am reușit sa postez. Merci mult pentru toate vizualizările, voturile si comentariile.

The Girl Who Waited ( a Hinny Story)Where stories live. Discover now