O noapte în patul unui... „străin"

Prefaţă

Londra, Marea Britanie, 2009

          A fost odată ca niciodată...

          Uitaţi de această formulă de început. Pot să spun că a fost odată într-un „regat", unde domnea haosul şi înşelăciunea, un prinţ. Numai că, prinţul nu era prinţ. Sebastian Colchester nu era prinţ. Semăna într-adevăr cu un cap încoronat, însă nu avea sânge albastru. Sau poate că mă înşel... Adevărul e că Sebastian -domnul Colchester- avea douăzeci şi opt de ani şi era fiul unuia dintre marii regi hotelieri din Londra. Râvnitul „prinţ" se bucurase nespus de viaţa şi tinereţea sălbatică pe care o trăise timp de douăzeci şi opt de ani. Până în seara asta...

          Astăzi aniversa cel de-al douăzeci și optulea an al existenței sale. Era într-unul din cluburile prietenilor lui, bând şi pipăind o brunetă incendiară sumar imbracată, când decisese că ora patru dimineaţa era o oră bună de venit acasă.

          Şoferul lui -căci el nu era în stare să conducă, iar în ciuda nesăbuinței sale, nu dorea să omoare pe cineva- îl dusese spre casa ce se afla pe James Street, o frumoasă vilă care era doar a lui. Şi, când intrase în casă, avusese vaga bănuială că cineva mai era acolo. Se îndreptase spre bar –nefiind, totuși, un consumator înrăit, când auzise glasul puternic al tatălui său.

          —Credeam că vrei să-ţi petreci noaptea cu vreo târfă din club.

          Sebastian chicotise şi luase carafa de wisky. Sorbi din aceasta, fără a-şi mai lua un pahar, strâmbându-se la gustul spirtuos al băuturii ce-i arse gâtul, şi se întoarse spre tatăl său care stătea pe canapeaua pe care o considera doar a lui.

          —Marele Richard Colchester a spus cumva... „târfă"? îl luă peste picior acesta pe bărbatul mai în vârstă, însă tatăl său plescăi plictisit din limbă. Nu îl deranjase remarca fiului său, dar nici nu o băgase prea tare în seamă. Sebastian se trânti pe canapea şi oftă, supărat de faptul că părintele său nu reacționează la remarca sa răutăcioasă.

          —Nu mă feliciţi? Întrebă brusc Sebastian.

          —Intenţionez să o fac, Sebastian. Glasul tatălui era grav, iar dacă nu l-ar fi cunoscut ar fi spus că era cu adevărat mâhnit de ceva. Richard era, de obicei, un bărbat vesel, glumeț, dar serios exact atunci când trebuia, iar tristețea din glasul celui mai în vârstă îl intrigă pe bețiv, făcându-l să se intereseze.

          —Şi ce te împiedică?

          —Darul meu, spuse tatăl său, fără vreo pauză.

          —Ce mi-ai luat? Întrebă Sebastian, la fel de pus pe șotii. O nouă mamă?

          Richard Colchester- regele- era cunoscut pentru afacerea hotelieră, dar şi pentru numeroasele soţii pe care le avusese. În total, cincisprezece soţii, iar doar din prima căsnicie rezultase un copil. Sebastian nu se înţelesese cu nicio mamă vitregă, poate pentru că toate erau de vârsta lui. Băiatul obișnuia să stea doar cu mama sa, care revenise de curând din Londra după o croazieră în Pacific -aceasta având calitatea de scriitoare. Motivul divorţului părinţilor lui era necunoscut presei, dar şi fiului lor. Cei doi pur şi simplu divorţaseră. Mama lui nu se recăsătorise niciodată, însă ţinuse legătura cu fiul său, chiar dacă îl evitase cu încăpăţânare pe fostul soţ.

          —Nu fi obraznic, Sebastian! zise Richard, profund deranjat de aiureala tânărului. Bărbatul nu era mai prejos, iar pentru răutatea cu care se luase copilul său de situația lui amoroasă, răspunse doar cu foc. Mă intrebam doar dacă o să plângi sau o să râzi de darul meu... ambiguitatea mesajului hrănea orgoliul tatălui, pe măsură ce inima lui Sebastian bătea din ce în ce mai tare, de emoție.