O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 23

În dimineața Noului An, pe Sean îl sună Katherine, care anunța că:

—Totul este pregptit, Sean!

—În legătură cu cina aceea, nu? Întrebă înghițind în sec Sean.

—Da!

—Katherine, eu... își uni degetele cu nasul și alese să o spună foarte direct: Nu mai pot veni...

—Poftim?! exclamă șocată Katherine. Habar nu ai cât m-am străduit să...

—Dar, Katherine, - îi veni brusc o idee - dacă tot te-ai străduit, nu trebuie să o anulezi. Tu și Watt...

—Ai dreptate, oftă femeia. Nu merită stricată!

—Îmi pare rău...

—Nu contează, zise femeia. Zâmbi, continuând: Un Nou An fericit și ție și lui Carolinne, Sean!

—Mulțumesc, Katherine, și îți urez la fel!

Se gândise la acea ieșire în oraș, doar el și Carolinne, dar nu mai voia să o scoată în oraș. Își dorea doar să stea cu ea, în acea seară a numărătorii inverse. Să o sărute și să o audă spunându-i că îl iubește. De ce era atât de important pentru el să auda acele cuvinte pe care le ura așa de tare? De ce? Mai avea câteva zile de concediu pe care să le petreacă alături de ea, noapte și zi. Oh, uitase! Alături de ea și de familia lor.

Așa că, după ce își puse ceasul la mână coborî la micul dejun. Auzi râsete jos, râsetele lui Mary și ale lui Carolinne. Mama lui spuse ceva. Se opri în pragul bucătăriei și văzu trei femei fericite care găteau. Mary așeza omletele pe farfurie, mama lui turna sucuri în pahare, iar Carolinne felia pâinea. Arăta superb într-o rochie până la genunchi, mai groasă. Formele rotunjite ale acesteia erau scoase în evidență de rochia care se mula pe corp. Purta papucii roșiatici, în același ton cu rochia, și un dres de culoarea pielii.

—Nu înțeleg de ce nu mi-ai spus, auzi Sean vocea tatălui său.

—Aș spune că e viața mea, răspunse bărbatul, văzând cum sprânceana dreaptă a tatălui lui se ridică în sus, dar nu ține cu tine.

—Ai dreptate. Deci? insistă Richard.

—Nu știu! Ridică Sean din umeri. Pentru că... adevarul e că nu știu.

—O iubești?

Sean se dezlipi de perete, refuzând să raspundă la întrebare. Intră în bucătărie, anunțându-și prezența printr-un salut:

—Bună dimineața!

—Bună dimineața, dragule! zise mama, luând un loc la masă.

—'Neața! ură și Richard, așezându-se.

—Bună dimineața! zise și Carolinne. Se așeză la masă, moment în care Mary se retrase discret, lăsându-i să ia masa în familie.

—Deci, întrebă mama lui, tăind o bucățică din omletă, cum v-ați întâlnit?

Carolinne se înecă cu mâncarea. Sean o bătu ușor între omoplați, iar ea își reveni. Bărbatul banui că era roșie din cauza întrebării și nu că se înecase mai devreme. Mama lui îi privi preț de câteva secunde, iar apoi Richard întrebă:

—Ce a fost cu incidentul de aseară?

—Totul a început când Carolinne se afla la Cafee Bar. A fost martorul principal la o crimă. Apoi la alta, care avea un punct comun cu prima și astfel a fost împușcată -mama lui Sean icni. Acum, ridică el din sprâncene, este hărțuită.