O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 17

Soarele se arătă ceva mai voios în dimineața următoare. Prin geamurile închise din dormitorul lui Sean, razele timide atingeau trupurile de sub cearcefurile albe.

Bărbatul se întinse după Carolinne, așezându-și mâinile pe sânii ei. Femeia gemu și se frecă cu fundul de vintrele sale. Strecurându-și mâna între picioarele ei, Sean începu să se împingă încet în străfundurile ei. Invadată complet de el, Carolinne se trase ușor în față, moment în care acesta îi sărută ușor umărul.

—Așează-ți un picior peste mine! o îndemnă el, iar ea se supuse numaidecât.

Îi simți mâna atingându-i clitorisul tensionat de dorință sexuală și își apăsă spatele de abdomenul lui ferm. Mișcările lui de dute-vino o înnebuneau, dansul vechi al lumii făcând-o să se simtă înfierbântată. În curând, explodă în mii de particule de plăcere ce se răspândeau în cameră. Înăbușindu-și strigătul de plăcere, Sean își dădu capul pe spate. Corpul lui Carolinne devein moale și se lăsă adormită pe pernele pufoase. După ce își recăpătă suflul, femeia îi zise:

—A fost...

—O bună dimineață cu adevărat! zise el. Îi mângâie abdomenul încă plat, pentru ca mai apoi să o vadă ducându-și mâna la umăr. Te-am rănit? O întrebă impacientat.

—Nu, doar că... de la efort, probabil că...

Sean aprobă și se ridică în picioare. Se duse spre șifonier și își scoase un halat albastru. Își luă papucii în picioare și spuse:

—Dacă vrei să folosești baia asta...

—Nu, du-te! Mai stau puțin.

—OK, dar când ies, îți pot fi de folos la duș...

—Chiar crezi că dacă mă vei ajuta să mă spăl, o voi face?

Sean își dădu capul pe spate și râse. Era așa de... masculin și viril când râdea, gândi Carolinne, mușcându-și buza de sus.

—Bine, atunci! Te speli, iar eu o să te bandajez. Apoi, urmează hainele.

—Sau... fără...

—Nu mai zice nimic! o certă el. Ai nevoie de odihnă, nu de sex în continuu!

—Prea bine! exclamă ea. Mi-e foame!

—O să văd ce...

—Vreau ton!

—Ton?

—Da. Mi-e poftă de ton!

—Hmm... Imediat, regina mea, îți vei primi tonul! Făcu o plecăciunea înaintea ei, iar ea, intrându-i în joc, adăugă:

—Mulțumesc mult, rege!

Îl văzu ochii dându-i-se peste cap și râse. Apoi, se întoarse cu fața spre geam și privi răsăritul.

***

Câți oameni nu reflectă în duș?

Apă caldă, mirosurile de săpun, aburii și solitudinea te ajută să gândești, să-ți faci planul de bătaie, să reflecți cu privire la grijile zilnice.

Pentru Sean, lucrurile stăteau exact așa. Era căsătorit cu o femeie pe care, la incipit, nu o dorise, sau pe care acum o dorea și totuși nu era sigur de sentimentele lui. Era convins că o dorea. Voia tot ceea ce însemna ea. Cu toate astea, i se părea destul de complicat să-și dea seama ce dorea să se întâmple cu adevărat în viitor. Era un prost dacă credea că ea îl va aștepta la nesfârșit. Se temea și de sentimentele ei pentru el – Carolinne îl iubea, în fond. El, însă, nu putea iubi pe cineva vreodată.