O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 21

Doamna Holly nu avea un scris eligibil, în orice caz, își dădu seama Sean când se chinui să descifreze prima pagină a jurnalului furat. Exact în momentul în care închise caietul, nemulțumit, și își ridică ochii, dădu de zâmbetul gigantic al lui Carolinne. Îi zâmbi la rându-i și o întrebă:

—Deci, îți place de Sarah?

Carolinne aprobă, așezându-se lângă el. Imediat cum bărbatul îi luă mâna într-a lui, își dădu seama că ceva era în neregulă. O sărută pe tâmplă și o întrebă:

—Ce s-a întâmplat?

Carolinne oftă, alarmându-l pe bărbatul care nu găsea un motiv pertinent grijii sale. Se întinse pe spate, pe canapea, și o trase lângă el. Aceasta se cuibări imediat în căldura corpului său și oftă din noi. Apoi zise:

—Tata tocmai ce a sosit în New York.

Sean se încruntă puțin, asimilă informația și întrebă nedumerit:

—Și care e partea negativă?

—Nunta.

Nunta era o parte negativă a ecuației? Cu ce era așa de îngrijorătoare idee căsătoriei? Îi ridică fața spre el, apucându-i bărbia între degetul mare și cel arătător. Își trecu arătătorul peste buzele ei, bucurându-se de senzația pe care i-o provoca moliciunea acestora, și spuse:

—Nu trebuie făcută imediat, dacă nu îți dorești!

—Eu... Carolinne îl privi în ochi și își mușcă buza. Adică, tu... O dorești?

Sean o privi și brusc înțelese care era problema. Dacă stătea să se gândeascîă, faptul era deja consumat prin căsătoria la starea civilă, deci...

—Da, de ce nu?

Carolinne oftă, ușurată.

—Mă temeam că...

—Nu aș fi de acord cu nunta?

—Da! spuse ea.

El oftă, știind că oricum nu ar prea conta.

—Când ne întâlnim cu tatăl tău? Schimbă subiectul.

—La cinci! răspunse ea. I-am dat adresa de la Restaurant City.

Sean își privi ceasul și văzu că aveau destul timp. Luă, deci, micul jurnal de pe măsuță și zise:

—Nu înțeleg scrisul doamnei Holly! Am crezut ăa toate scrisurile sunt măcar în procent de unu la sută eligibile. M-am înșelat!

Carolinne luă jurnalul în mâini și își miji ochii.

—Cred că pot să-l descifrez.

—Serios?

—Hei, am zic că eu cred! Nu sunt sigură... Primele rânduri spun: M-am căsătorit cu bărbatul iubit, care mi-a promis fericire. În schimb, întâmpin viața cu tristețe...

—Cât timp crezi că îți ia să îl citești? întrebă Sean.

—Nu știu! Probabil două, trei zile.

—Ar fi bine! Exclamă fericit. Vreau să aflu dacă există vreun indiciu în acest jurnal.

—Crezi că persoana care și-a dorit moartea lor e una apropiată de ei?

—Mă gandesc dacă despre bani e vorba. Bărbatul cu care doamna Holly trebuia să facă fuziunea... O să mă întâlnesc, oricum ,cu el, la Congresul Artistic de pe treizeci decembrie.