O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 4

Programul lui fusese unul liniştit. Se trezise la şase pentru că avea un program încărcat la firmă, drept care, în cinci minute părăsi casa, ajungând la muncă. De obicei nu lua masa singur, acasă, chiar dacă învățase să gătească, iar ca în fiecare zi comandase o omletă și niște cafea. Îi plăcea să mănânce și să lucreze în același timp.

Semnase sârguincios contractele, astfel că, până la ora nouă reuşise să le termine. Îl durea mâna, şi după ce o chemă pe Mary –secretara sa - să ia contractele, acesta se întine în scaunul de birou. Existau şi avantaje, dar şi dezavantaje în a dirija o companie de succes.
Avantajul era reprezentat de faima pe care ţi-o dădeau banii. Sean era conştient că dintotdeauna banul îţi conferea o poziţie socială bine delimitată. Dacă aveai bani, aveai putere. Banii îţi ofereau atât vigoare, cât şi un viitor sigur.

Dezavantajul era că, uneori, uitai că eşti om, că ai nevoie de odihnă şi iubire. Atunci când afacerea ta devenea şi pasiunea ta intervenea o problemă. Uitai că ai nevoie de o persoană în viaţa ta, nu de un computer. Nu e nimic în neregulă cu pasiunile tale, atâta timp cât acestea nu îţi schimbă caracterul şi idealurile. Atunci când această pasiune devine un drog pe care-l iei din ce în ce mai des în dose din ce în ce mai mari din cauza unei dezamăgiri sau din dorinţa de a-ți evidenția potențialul și dibăcia, atunci intervenea problema. Şi, chiar dacă pentru Sean munca lui devenise pasiunea născută din dorinţa de a deveni cineva, el încerca să se menţină pe linia de plutire pe care o considera omenească. Ştia că are nevoie de femei, dar în ultimii ani se cufundase ca un nebun în munca sa, mai ales că trecutul său îl obliga să nu se atingă de vreo femeie. Era însurat – el nu putea înșela. Asta până în momentul în care întâlnise femeia pentru care renunţase la abstinenţa sa.

Carolinne Brenda. Numele nu suna melodios şi nici bine. Era ridicol, inventat parcă, dar suna uman. Iar el ştia că această domnişoară Brenda este mai mult decât umană. Era o multitudine de stări şi culori pe care le putea compara cu un curcubeu. Femeia îl înnebunea la propriu. O dată era iubitoare şi se abandona în braţele lui, şi o dată fugea de el. Această oscilație a stărilor îi provoca dorința: dorea să afle ce stări mai avea Carolinne.

Poate de aceea lansase invitația la cină.

Ei bine, ăsta era unul dintre cele două aspecte. Pe lângă faptul că el chiar îşi dorea să afle mai multe despre ea, îşi mai dorea cu disperare și să facă din nou sex cu ea. Sexul cu Carolinne nu fusese doar sex. Şi asta nu pentru că ea fusese virgină. Niciodată nu simţise aşa ceva, şi cincizeci de procente din el îi dădea dreptate, următoarea jumătate aducându-i o explicaţie logică de genul: N-ai mai făcut de mult sex.

Poate că adevărul era undeva pe la mijloc. Avea atât de multe întrebări să-i adreseze acestei Carolinne, încât nici nu ştia de unde să înceapă. Numele ei îi amintea de o altă Carolinne. O Carolinne de care dorea să scape. Însă, cu siguranță că asta era doar o altă coincidenţă.

Privi cerul înnorat. Probabil că urma să ningă. Se tot întrebase unde avea să ţină cina. Ar fi fost frumos să o ducă într-un restaurant, dar acolo n-ar fi putut sări pe ea, aşa că se hotărî; va organiza cina la el acasă. Ştia să gătească, nu excelent, dar era în stare să facă friptură cu garnitură şi să comande un desert pompos. Vinul îl avea – mereu avea băutură în casă. Totul urma să iasă perfect. Stând și evocând amintirea zâmbetului său, buclele ei blonde, moi, atașate de podoaba capilară bogată, imaginea îi fu prematur răpită de telefonul care vivra insistent pe birou, scoțând un zgomot care îi amintea de aparatura dentistului. Era pur și simplu enervant. Privi numele apelantului: tatăl său. Ar fi putut foarte bine să-l ignore, dar nu dori. Știa că va insista.