O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 10

Două zile mai târziu, Carolinne se afla în apartamentul lui Debby. Era ora opt și o întâlnise accidental pe Debby când îl plimba pe Max. Labradorul fusese lăsat să zburde alături de cățelușa prietenei sale, cât timp cele două se opriseră pentru o discuție. Temperaturile arătau pragul de îngheț, însă fusese cu mult mai bine pentru că nu ninsese. Se putea spune că fusese o zi plăcută și, totuși extrem de stresantă pentru eroina noastră. Asta pentru că nu îl mai văzuse pe Sean de două zile. Acesta întârziase să o sune, iar în ultimile 48 de ore, Carolinne se trezise privind ecranul telefonului disperată. Știa că urma să-l întâlnească vineri, atunci când se vor duce împreună spre cabinetul ginecologic.

Bănuind îndepărtarea sa, femeii îi părea rău, acum, pentru că nu mințise. Ar fi trebuit să îi spună că ia anticoncepționale și cu asta basta! Dar nu... A trebuit să fie al naibii de morală și să îi zică adevărul. Un alt gând îl combătea pe primul, urlând un „nu" vehement. Procedase corect, din alt punct de vedere. Dacă într-o relație există minciună, atunci, trebuia să afirme că aceasta nu era o relație. Normal că principiul se bătea cap în cap cu faptul că femeia deja îl mințise pe Sean cu faptul că era celibatară, dar fusese crescută cu spiritul dreptății și al moralei. Nu avea să mintă acum, în legătură cu un aspect atât de important, pentru un bărbat! Cealaltă forță îi amintea continuu că Sean nu era orice bărbat, sâcâind-o și făcând-o să se contraizică în continuare.

Își anulă gândurile care alunecau mereu spre Sean și își impuse să fie atentă la Debby. Prietena și vecina ei zâmbea în timp ce sorbea ceaiul. Băutura din plante a lui Debby era una dintre cele mai bune, dar Carolinne nu avea poftă de mâncare sau băuturi. Avea poftă de Sean! Roși în urma acestui gând, moment în care Debby o întrebă:

—De ce roșești, Carolinne?

—Nu-i nimic... O vei minți pe Debby? Pfiu! În ce te-a transformat bărbatul ăla? Se hotărî să spună adevaăul. Avea nevoie de o confidentă. Doar că...

—Ce este? prietena ei își așeză o mână peste a ei, iar ochii îi zâmbiră cu tandrețe. Poți să-mi spui!

Putea și o va face. În timp ce deschide gura își spuse că, totuși, nu urma să spună chiar tot adevărul.

—M-am certat cu actualul iubit.

—Ai un iubit?! Întrebă șocată Debby.

—Da, răspunse ușor nervoasă Carolinne.

—Hmm...

De parcă toată lumea nu vedea în ea o femeie suficient de frumoasă pentru a avea un iubit! Pufni și se hotărî să soarbă din ceai. Era chiar plăcut...

—Dar, lasă asta, gesticulă Carolinne când văzu că Debby nu mai zicea nimic. Tu...?

În acel moment, la televizorul deschis se redifuza știrea crimei din cafenea. Carolinne privi cum jurnalista prezenta îndetailiat modul în care criminalul intrase în cafenea și îl împușcase pe omul de afaceri direct în cap. Conform acesteia, soția bărbatului era una dintre cele mai vesele văduve din oraș datorită banilor care îi fuseseră transferați în cont în urma decesului.

—Eu sunt martora care l-a descris pe criminal! Se auzi deodată glasul lui Carolinne.

—Poftim!? întrebă Debby. O privi și văzu șocul din ochii acesteia.

—Aham! aprobă femeia. L-am descris pe criminal. A fost găsit mort. L-am identificat azi, la secție.

—Ce... Debby își drese glasul, făceai în cafeneaua aia, fată?