O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 7

Plecase prea târziu de la Debby, deci întârziase deja zece minute. Făcu alte cinci încercând să găsească un loc în care să-și lase mașina în parcarea subterană pe care firma o punea la dispoziția angajaților. Drept urmare aproape că își rupse picioarele pe tocurile înalte, grăbindu-se să intre în sediu, unde, după ce ajunse, își trase răsuflarea extenuată. Mereu când stătea cu Debby de vorbă pierdea noțiunea timpului.

Centrul Lawyers era construit pe locul unui spital vechi. Proprietarii erau Harold și Anna Law, căsătoriți de câțiva ani, iar datorită temperamentului celor doi soți, toată firma nu avea o pată de culoare. Totul era vopsit în alb și negru. Pereții albi, podelele negre și lucioase, dulapurile din aceași culoare întunecată. Aceasta era eticheta firmei – impunea respect și, cel mai mult, marca seriozitatea angajatorilor.

Domnișoara nu mai avea timp să se plângă de sclipirea orbitoare a pereților, sau de mirosul de var, pentru că se grăbea nebunește spre etajul trei, astfel încât, în moemntul în care ajunse, în sfârșit, la lift, în el se afla Jimm. Imediat ce o văzu, acesta îi zâmbi, în timp ce femeia intra strângând dosarele la piept în cabina care putea căra șase persoane.

—Nu te-am văzut de dimineață, începu el conversația.

—Bună dimineața și ție, Jimm.

—Ah, da. Scuză-mă! N-am vrut să sune așa, doar că am crezut că vei veni de dimineață.

—Nu. Programul meu e după-masă, azi.

—Sigur, dar...

—E urgent, Jimm? întrebă enervată de insistențele bărbatului.

—Nu, răspunse el. Mă întrebam doar... vrei să iei cina cu mine?

—Cina?

—Da.

Un moment de déjà-vu o lovi când auzi întrebarea banală. Însă, Jimm nu era încântătorul domn Dylan. Oh, nu! Jimm era... Jimm. Cu siguranță cu el nu urma să facă sex cu ea de la prima întâlnire, așa cum părea să aibă obiceiul Sean. Sau, dacă ar face-o, cu siguranță nu putea atinge performanța afaceristului. Pasiunea reverbera din fiecare por al lui Dylan. Asta o atrăsese atunci și acum. Jimm nu era așa și nici nu urma să fie.

—Iartă-mă, dar nu.

—Ești ocupată?

Era atât de ușor să-l mintă, dar nu. Nu merita să o facă.

—Nu te văd în sensul ăla, Jimm. Îmi pare rău.

—Oh, nu-i nimic. Credeam că... dar sigur m-am înșelat.

—Îmi pare rău.

—Eu... brusc acesta opri liftul. Cobor aici. Și ieși, neuitându-se înapoi. Probabil că, dacă ea nu l-ar fi intâlnit pe Sean nu l-ar fi refuzat acum pe Jimm. Cu toate astea, soarta il scosese în cale pe Sean, și acum nu putea să părăsească relația ca o adolescenta prostuță, asta și pentru că îi plăcea. Era o femeie normală care avea o relație normală. Oamenii întrețineau relații sexuale zilnic. Nu era ceva ieșit din comun. Ignorându-i aroganța și sarcasmul, el era chiar interesant și tandru.

În cele din urmă, ajunse la birou și se așeză pe scaun, oftând. Trebuia să înceapă să aibă un program de somn mai lung, chiar dacă dormise excelent seara trecută. Trebuia să se concentreze pe muncă, și asta rapid. Nu era pripită, își dorea doar să scape de un mariaj care o trăgea înapoi, provocându-i insomnii. În timp ce se gândea la situația actuală, pregăti actele pe care trebuia să le verifice și începu să le citească. Simțea că totul evoluează prea repede. Mult prea repede. De-abia ce îl cunoscuse pe acest Sean Dylan, și acum avea o relație cu el. O relație temporară, dar totuși o relație.