A iesi de sub control

{16}Lacrimi

-Fi mai atenta!Ce e cu tine ?!
-Nu stiu... Cred ca sunt emotii fiindca se apropie testul final .
-Tu ? Emotii? Fi serioasa Sonya nici daca te-ar obliga cineva nu ai avea emotii.Care e problema?

Gurdun avea dreptate , chiar aveam o problema. Trecuse o luna de cand ma aflu in aceasta raza si chiar e super aici. Dar de la o vreme Hans devine din ce in ce mai enervant si narcisist ( sigur Emma i-a bagat prea multe prosti in cap din alea de ale Perfectionistilor,iar acum si el se crede nu stiu ce divinitate) si ne vedem din ce in ce mai rar .La fel si Lacey, ea tot este dragalasa si nu s-a schimbat dar pe zi ce trece devin amandoi din ce in ce mai distanti, chiar nu inteleg ce e cu ei.In plus antrenamentele acestea ma distrug, sunt extenuata, si sunt singura care inca nu stie ce aptitudine  are (asta e atat de enervant, si Kay  imi tot scoate pe ochii zicand ca ar trebuii sa ma puc de supe, dar nu sunt buna nici de cultivat, nici nu sunt nu stiu  ce geniu , nici nu stiu cum e cu medicina , stiu doar sa ma lovesc, cu iubirea stau din ce in ce mai prost ,iar moralul urca scade ,iar de zis lucrurilor in fata le zic[cel putin lui Kay] dar tot nu zic ce gandesc , e atat de frustrant). A da si viziunile sunt din ce in ce mai dese  ,mai ales in timpul noptiilor , si mai diversificate, dar cea mai des aparuta e cea cu rama ,dar mereu se opreste in acelasi punct , cand sar pe geam.
Acum serios, cum sa pot fi bine? Sunt intr-un loc ciudat plin de teste care mai de care, ma antrenez zilnic dar intr-o lume perfecta cu cine sa te bati?
-Deci vrei sa imi spui sau mai privestu mult sulita aia?
Chiar nu am chef sa discut cu ea despre asta, poate ca va intelege sau poate nu, oricum ar fi nu vreau sa deschid acel subiect.
Ma uit la ea , apoi la sulita, si iar la ea. Imediat cu toata forta mea imultita cu toate problemele si nervii acumulati arunc cu sulita in panou iar aceasta intra drept in mijloc.
-Vezi.Nu e nimic inneregula cu mine.
-Oricat ai zice asta, simt  ca ceva nu e bine cu tine.
-De ce nu iti folosesti superputerea si vei putea sa imi citesti in minte.
- Sti prea bine ca pot doar comunica nu si citi ganduri, si si daca ar fi asa as vrea sa imi spui tu!
-De ce nu te bucuri de puterea ta? Tu macar ai asa ceva.
-Despre asta e vorba? Despre faptul ca inca nu ti-ai descoperit aptitudinea?
-Asta ar fi una dintre ele...
-Sa nu iti faci griji despre asta, este chiar mai bine daca nu ti-o descoperi pana la test, macar asa stim sigur ca nu o sa se intample ceva rau.Sa ti-o afle vreun lider.
-Si ce ar fi asa de rau daca ar afla ?! Ma simt ca o straina aici, o ciudata, ma simt imperfecta... De ce totul trebuie sa fie asa perfect?! De ce nu putem fi noi insine?! Spun eu incepand sa plang   ,arunc sulita si ies din sala de antrenament.

~Gurdun~

Si o vad cum iese plangand.Aceasta imagine imi pare mult prea cunoscuta.As vrea sa ii spun ca stiu care ii este aptitudnea , dar din pacate nu stiu... Asta iti trebuie Gurdun daca vrei sa stai peste program .E obosita, clar .Pe cine pacalesc? Nu e deloc asa, as vrea sa stiu care ii e problema , cu ce as putea sa o ajut, dar nu vrea sa imi zica nimic. Oare nemernicul ala de Kay o face sa se simta asa? Daca da , jur ca ii dau mama de bataie.
-Offf, spun eu trantindu-ma pe spate.
-Esti bine? Spuse James care tocmai intrase, ce are Sonya? Am vazut plangand.
-Nu stiu , nu vrea sa imi zica.Daca ar fj si Sarah aici, m-ar fi putut ajuta,se pricepea la asta
-Iar Sarah? Am crezut ca ai trecut de asta.
-Si eu , dar de fiecare data cand ma uit la Sonya imi aduc aminte de ea , de fiecare data cand Sonya e trista , o vad pe ea cand striga dupa ajutor, si ma simt vinovata fiindca nu am reusit sa o ajut la timp.
-Stiu... si eu.  Spuse acesta punandu-se langa mine.
Imi las capul pe umarul lui oftand.
-Multumesc! Soptesc eu catre el.
-Pentru ce ? Intreba acesta intorcadu-si capul spre mine.
-Penru ca esti mereu langa mine.
-Nu iti face griji, mereu voi fi aici.Iar acum du-te!
-Unde?
-La ea, trebuie sa afli ce are , nu o poti lasa asa.
-Ai dreptate , spun eu ridicandu-ma.
Dar nici nu apuc sa fac vreun pas iar aceasta intra in zona de antrenamente, arata exact ca un copil mic si trist care facuse ceva gresit.
-Scu...Scuze pentru scena de mai devremr, eram ..era..
-Nu face nimic , spun eu luand-o in brate iar aceasta izbunise in plans din nou , leit ca un copil mic, sufera , cum o facuse si Sarah mai de mult, noci ea nustia ce aptitudine are, dar cand am aflat ce aptitudine avea , lucrurile nu au mers mai bine, ci din contra.
-Gurdun?
-Da Sonya.
-Multumesc , ca ma faci sa ma simt mai bine , imi estu ca i sora.
In acel moment am inceput si eu sa plang,  sora  cuvantul acesta ma urmareste vesnic, si ma distruge...

Salutare dragii mei perfecti.Am postat mai repede fiindca fericirea pe care mi-a provocatao cele 1000 de viweri #18 din topul SF mi-au dat o extra inspiratie si ca multumire pentru asta am  scris mai repede yaaaaaaaaay .
Love you guys ❤❤❤❤❤